Un foarte bun articol, foarte corect, în limba engleză ne vorbește despre declinul civilizației din SUA prin perspectiva ratingului serialului Friends. Spre rușinea, și mândria mea, totodată, trebuie să admit că niciodată n-am fost fan. Am urmărit câteva episoade, sunt tocilar, rezonam cu Ross, deci mă enervam și nu mă mai puteam uita.

La fel cum nu mă uit nici la celălalt serial, la care cică se uită oamenii inteligenți, The Big Bang Theory, o mizerie scrisă de niște idioți cea mai răsăriți, care vor doar să pară deștepți.

Umorul oamenilor inteligenți, umorul real și natural este criptic, este spontan și nu se vinde, pentru că ține de contextul personal al celor care gustă o glumă deșteaptă.

Serios, am încercat să mă uit, dar n-am putut, pentru că oamenii inteligenți nu sunt așa cum se arată în filmul care se folosește de niște clișee pentru a vinde ideea de inteligență a actorilor. În realitate, oamenii inteligenți nu se uită la așa ceva.

Serios, câtă lume râde la bancuri precum

În integrale să ne integrăm sau în derivate să ne derivăm, la care zmeul scade iar Făt-Frumos nu, pentru că Făt-Frumos era ex?

Sau alt banc:

De ce sunt toate femeile convergente? Pentru că sunt monotone și mărginite.

Cine râde? Câți știu, cu Bac-ul luat pe bune, că bancul ăsta este, de fapt, o teoremă de convergență a numerelor, materia de clasa a 11-a sau a 12-a? Am avut 5 la mate, dintr-a cincea până-ntr-a cinșpea, dar chiar și eu mă prind de glume din astea. Doar că, uite, nu suntem chiar așa de mulți.

La fel, eram într-un magazin, nu mai știu care era faza, la care o doamnă m-a răspuns în latină. Nu m-am putut abține și i-am zis că de aia a căzut Imperiul Roman, că până spunea solul sau mesagerul ce avea de zis, murea. Pentru că, în general, în latină verbul este la final. Dar câtă lumea să știe asta? Ha, ha, moare mesagerul rănit și n-apucă să ducă vestea. Ce haios, nu-i așa? Zici că am băut clorofilă acidulată cu heliu, nu alta.

Lumea este plină de impostori, lumea este plină de impostură. De exemplu, unui om inteligent nu-i este frică de idei și nici nu se hrănește cu platitudini de genul, și aici vin c-un exemplu foarte popular pe Facebook, „Un om inteligent nu poate fi niciodată rău pentru că bla bla bla”. Ți-a făcut cineva rău? E prost, ăsta este răspunsul reducționist cu care mulți tâmpiți se consolează iar a distribui așa o prostie pe Facebook echivalează cu o ciuntire a nivelului tău de inteligență.

De asemenea, tâmpiții cred că inteligența este un spectru continuu. Habar n-au, serios că habar n-au că și oamenii inteligenți pot avea momentele lor de prostie și că, la fel ca și prostia, și inteligența are momentele sale de pauză precum, să admitem, și proștii pot avea momentele lor de sclipire.

O fi prostia infinită, dar nici măcar ea nu este continuă, ceea ce ne spune multe despre natura bidimensională a chestiunii. Dacă, de asemenea, înțelegem că prostia are și intensități diferite, înțelegem că aceasta deja devine tridimensională și că în ea se poate forma un univers.

Deci asta ar fi o glumă pentru The Big Bang Theory:

„Plutesc printr-un univers de… oameni diverși, ca să mă exprim elegant.”

Sau,

„Într-un univers de proști, cunosc niște oameni de-a dreptul sclipitori”.

De asta zic, oamenii inteligenți nu sunt haioși în felul mainstream al culturii, nu au fost nici pe vremea iluminismului, când oamenii inteligenți erau cel mai respectați, și nu vor fi nici în epoca modernă, concepută după chipul și asemănarea mediocrului:

1. Majoritatea compozițiilor muzicale actuale dezbat chestiuni care, c-un pic de minte, s-ar putea rezolva în cinci minute: m-ai înțeles, nu mă mai iubești, mi-e dor de tine etc.

2. Oamenii iau pe bune emisiuni „reality” regizate, precum „Noră pentru mama” și „Nevastă pentru fiul meu”.

3. Oamenii nu citesc presa ca să se informeze, ci ca să-și confirme teoriile ignorante, de aceea efemeride și cocoon au atât de mult succes: tâmpiții au nevoie să creadă că altcineva, oculta mondială, este de vină pentru problemele lor. În niciun caz faptul că nu știu nici măcar formula apei, care se studiază la școală și este obligatoriu de știut de către toată lumea, n-ar putea să le ofere vreun indiciu cu privire la cea mai probabilă cauză a mizeriei lor.

Aș vrea să mă uit la TV, dar n-am la ce. Serios că n-am la ce, pentru că materialele nu sunt croite pe nivelul meu și mi se pare sub demnitatea mea de a mă uita la unii cum se scălâmbăie ca tâmpiții pe timpul meu.

Aș vrea să ascult muzică, sunt un meloman hard core și dacă nu ascult muzică măcar șase ore pe zi mă deprim la modul cel mai grav. Muzica românească? Este la fel de seacă de sentimente precum un deșert, și încearcă să ascundă asta mixând vocea pe sintetizatorul electronic, doar-doar nu s-or prinde ăștia că diva nici măcar n-a cântat, ci a citit de pe o foaie. Or, realitatea este alta, că poți să ai și vocea normală, dacă simți ceea ce cânți, ești c-un pas în față. Iar exemple sunt multe, de la Ducu Bertzi, la Leonard Cohen.

Măcar, uite, cărți bune mai sunt, din fericire, destule.

Dar ne uităm în jur, da?

Vedem prin presă articole de genul:

1. Credeți că România ar trebui să adopte moneda euro? 99% dintre români sunt afoni în materie de economie, de ce să-i întrebi pe ei? Nu este aceasta, oare, o formă de prostie, să-i întrebi pe unii care nu se pricep? De exemplu, tu-ți întrebi instalatorul cu privire la infecțiile de la picior?

2. Credeți că România ar trebui să primească imigranți? Serios, din 30 de milioane de români la nivel planetar, ceva mai mult de jumătate trăiesc în România și tot noi..?

După părerea mea, orice om cheltui 10,000 de euro pe membru de familie ca să ajungă în România ar trebui să fie primit din simplul motiv că avem milioane de oameni care nu dau doi bani pe țara asta. Când dai 10,000 de euro, ai niște pretenții, gen să nu stai o zi la ANAF ca să plătești cinci lei.

Și-apoi, ăia care, venind dintr-o țară distrusă, au 10,000 de euro nu sunt chiar coaja de pe banană. Câți români ar avea 10,000 de euro ca să se mute în altă parte? Deci e clar că cei care vin aici sunt oameni care au putut strânge, pentru fiecare membru de familie, câte 10,000 de euro, deci sunt fie buni antreprenori, fie buni meseriași, indiferent de meseria pe care o au. Oare câți astfel de români avem?

Dar no, hai să nu ne gândim la aceste aspecte, ca să nu ne ia vreo migrenă cu amețeli…

3. În România se construiește cea mai mare moschee din Europa. Deși, titlul corect era în București se construiește cea mai mare moschee din România, dar na, cine să judece aspectele astea? Or, cu ce diferă asta de: la Cluj aveam cea mai mare catedrală catolică din România. Ete fâs, nu-i aceeași treabă, adică total irelevantă, atât de irelevantă încât nici nu mai contează că nu la Cluj este catedrala catolică cea mai mare din România?

De moschee vă pasă vouă? Dar de ăia 68% dintre elevi care au picat la simulare? Dar de oamenii ăia uciși de câini?

Asta-i problema voastră? Că Turcia sprijină construcția unei moschei la București, după cum România a sprijinit construcția câtorva zeci de biserici în Italia și Spania? Cu ce diferă gestul Turciei de gestul României? Cu nimic. Fiecare țară are în diaspora niște cetățeni și fiecare face ce poate face pentru ei. Este că nu-i niciun mare fâs?

Unde vreau să ajung: nu doar un serial, sau nu doar niște seriale, conduc la îndobitocire, la ea contribuie și muzica, și mass media și chiar și reclamele care ne sunt servite și nu țin minte când am cumpărat ultima dată ceva pentru că am văzut într-o reclamă.

Și-atunci este firesc faptul că oamenii inteligenți se feresc de îndobitocire, iar mulți râd de ei ba că sunt trendinezi, ba ca doar se laudă și puțini se întreabă oare ce l-ar putea determina pe un om să-și arunce televizorul pe geam? Plus de asta, sunt oameni care se laudă că n-au Facebook. Îi face asta inteligenți? Dar dacă nu au știut să-și configureze Facebook-ul astfel încât să aibă acces la informații de calitate, de la oameni de calitate? Altfel spus, a te ascunde în peșteră este un semn de inteligență?

Ca atare, de inteligență se râde la fel de mult precum se râde și de prostia cruntă, doar că este mai periculos să te legi de proști decât să-i hărțuiești pe oamenii inteligenți, de unde se ajunge în situația în care s-a ajuns astăzi.

În fine, dacă te miră cu ceva condiția omului inteligent, poate că nu ești…