– Al cui ești tu, mă?
– Păi să vedeți, nenea?
– Ce să văd, mă, ce să văd?
– Știți…
– Bă, tu crezi că sunt prost, mă?
– Ah, nu, eu n-am dubii, doar certitudini.
– Ești șmecher?
– Ah, nu, nenea, nu.
– Zi! Ciripește?
– Păi să vedeți că mi-au luat ăia de la Primărie buletinul.
– Ce primărie, mă? Tu vorbești de extratereștri cu mine?
– Nu, nenea, să trăiți.
– Zi, mă, până nu te stâlcesc cu bătaia!
– Știți, io stau cu chirie și m-am dus să-mi fac flotant.
– Așa. Și?
– Și mi-au luat ăia buletinul să-mi pună viza pe el.
– Așa. Și te pomenești că l-ai pierdut sau ceva.
– Ah, nu…
– Și-atunci unde e, mișelule? De unde știu eu al cui ești tu?
– Păi buletinul e la ei și or să mi-l dea înapoi peste o săptămână.
– Bă, tu mă minți! Ia întinde palmele.
– Nu mint, nenea! Nu mint.
– O săptămână, mă, pentru un flotant?
– Da, nenea, da, șapte zile.
– Și nu i-ai întrebat de ce?
– Ba da, nenea.
– Și ce ți-or zis?
– Aia de la ghișeu s-o uitat strâmb la mine că ce întrebare ridicolă am pus.

Ridicol, nu? Amu, că tot o pus Groparu o pilă la primărie, i-oi întreba cu proxima ocazie de ce la ia șapte zile să pună o nenorocită de viză de flotant. Puii mei, să stai șapte zile fără buletin e cam aiurea.