Nu pot spune că am "citit" mult, ci doar aşa, cât să mă simt bine. M-am delectat nuvela "Roşii de mai" (vişinată) însă se pare că lectura era mai grea decât părea la prima vedere, fiindcă acum nu pot să dorm.

Probabil mi se trage şi de la cafea (mersi Ana) care, în combinaţie cu "lectura", îmi induce o stare de veghe. Sau vegetativă. Mă rog, pe-acolo. Sincer să fiu am reuşit să aţipesc câteva momente, numai că am visat urât. Iar eu nu visez niciodată urât.

Se făcea că eram într-o încăpere cu pereţi metalici albaştri şi în faţa mea era o fată îmbrăcată în alb care încerca să-mi spună ceva, ca şi cum ar fi trebuit să o salvez. Ştiam (nu mă întrebaţi cum) că trebuie să o iau de mână şi s-o scot de acolo. Vedeam înceţoşat (în vis) şi nu prea auzeam dar ştiu că o priveam cu multă atenţie când o fantomă roşie, extrem de morbidă apare din spatele ei şi vine spre mine, trecând prin mine. Era cea mai urâtă fantomă pe care cred că ar putea să o genereze imaginaţia mea. Bine, se poate să fi fost "de import", din cauze "externe". Dar, oricum, era oribilă. Mi-a îngheţat inima în mine, m-a speriat ceva de groază. Ştiu că s-a oprit inima în mine şi aproape că am ţipat (iar eu nu ţip în somn).

Atunci mi-a sărit siguranţa şi m-am trezit. Odată cu siguranţa mi-a sărit şi somnul, deşi atât de mult aş vrea să pot să dorm. Cine mai scrie ca huhurezul la ora asta sâmbăta noaptea?