Aseară am reușit să dorm doar o oră. M-am pus în pat, ca de obicei, pe la ora 12. Am lălăit-o, de agitat ce eram (să nu uit să beau mai puțină cafea!), încă vreo o oră, după care am ațipit. La ora 2,36 mi-a sunat telefonul. Așa că m-am ridicat cu greu din pat, având o stare de nașpa rău, de genul: aproape traversasem râul Styx.

Cum să spun? Așa ceva chiar n-am mai pățit. Parcă mă dureau toate, ochii îmi lăcrimau, eram buimac și nu mă puteam concentra. Îmi venea să mor, sincer. În fine, o ajut pe buna mea gazdă să care ceva pe scări, vreo o jumătate de oră (doar se știe că mișcarea face bine) după care, pe la ora 3 și ceva m-am pus în pat să dorm la loc.

Gargară. Nici n-am atins bine așternutul că deja mă și luase o durere cruntă de stomac, fi-mi-ar heringul în sos țigănesc să-mi fie! Sau poate era de la hering în sos de maioneză cu legume, o altă scârboșenie oribilă. Vă dați seama că numai ce le-am gustat și m-am și liniștit! Dar să revin. Sat în pat și mă doare stomacul. Pe la ora 4 începe să-mi zboare burta de-a dreptul, nu să meargă.

Și se face ora 5. Eu stăteam și fumam pe geam, privind autobuzele RATUC cum se pregătesc să intre în progarm. Apoi se face 6. Așa că pe la 6,30 m-am băgat să fac un duș. La 7 am ieșit de sub duș, am mâncat ceva și s-a făcut 7,30, când a trebuit să o tai de urgență la serviciu, că de la ora 8 aveam o ședință…

Vă dați seama că mi se dizolvă ochii în gură de somn. Iar eu scriu aceste rânduri între două ture de cărat bagaje la garsoniera unde o să mă mut, probabil de mâine seară. Și așa aș dormi…