Săptămâna trecută, în una din zile, venind de la masă alături de un coleg, mă întâlnesc cu o vecină din Petroșani, vecină se s-a mutat în Cluj de ceva vreme. Normal, într-o astfel de situație, ar fi fost OK un pic de politețuri, nu?

Dar la ce moacă plină de râle și figuri avea asta, pfuai, mi-am dat seama că n-am cu cine, că ea este o prețioasă, nu așa. Ba, chiar, până și colegul de era cu mine a rămas surprins de răceala salutului ei. Pfuai, vă dați seama că m-am enervat crunt de-mi venea să urlu:

– Băi, dar nu mă lași mă cu fițele tale?