Băiatul din mine
Eram în Kaufland să-mi iau câte ceva, nu multe chestii. Și, la un moment dat, le văd. Într-un colțișor cu jucării, nu știu exact ce căutam eu pe acolo, le-am văzut. Eram acolo multe mașinuțe metalice, ca acelea care erau pe piață când eram noi mici. Pfuai, instantaneu mintea mi-a mers cu 20 de ani înapoi.
Cum să vă spun? Mă uitam la ele, le studiam și deveneam din ce în ce mai nostalgic uitându-mă la diversele mașinuțe de jucărie. E ciudat. Nu sunt pasionat de mașini, dar astăzi ceva parcă m-a atins, ceva ca un fel de dor dulce, ca un fel de pasiune regăsită.
Voi ați pățit din astea? Să mergeți liniștiți cu treabă și să vă lovească așa, din senin.




N-am păţit aşa ceva. =D Eu ma uit intenţionat în toate vitrinele cu jucării, iar la Kaufland trec pe la raftul ăla aproape de fiecare dată, deci nu e ceva întâmplător.
=D Da, este și asta o soluție. =D
Da. Des. Foarte des.
=D E bun așa. =D
Hmmmm. Am patit asta de 2 ori in ultimele 2 saptamani. Prima data mi s-a intamplat cand am fost la cabana. Cum nenea care a zis ca va cosi iarba, nu s-a tinut de cuvant, am avut prilejul sa descopar o floare pe care o culegeam din parcul din Petrosani cand eram copila. Asa mi-a picat de bine…Am cules cateva si ma uitam la ele cu atata drag…sincer, mi s-au umezit ochii de dor si de placerea aducerii aminte. Floarea aia imi va aduce mereu aminte de copilarie.
A doua intamplare a fost sambata asta care a trecut. Faceam curat si am dat de niste papusi. Erau 2 papusi. Atatea am avut si eu. (pe una o chema Andreea si pe cealalta Ecaterina (parca)). mda…frumoase sentimente
=D Andreea și Ecaterina? Hai, că Andreea înțeleg, dar Ecaterina? =D
Avea numele scris pe cutie. Era o papusa blonda pe care am primit-o de la matusa Geta.
=D Interesant. N-am știut asta. =D