Blogul meu
Blogul meu și cu mine avem o relație specială, oarecum asemănătoare cu relația dintre personalitățile multiple ale aceluiași individ. Mă rog, glumesc încercând să exprim o chestie drăguță: blogul meu este o parte datată din mine și din vremurile care m-au șlefuit.
Din această perspectivă, încerc să țin blogul acesta cât se poate de ordonat. Fiindcă mi-ar plăcea ca într-o zi să-l citească și nepoții, când vor fi măricei, să vadă că noi nu eram nebuni, ci doar vremurile în care trăiam aveau această trăsătură.
Câteodată mai și înjur, fiindcă orice bărbat trebuie să știe măcar o înjurătură mai bună, câteodată mai spun și prostii, că doar nimeni nu este perfect, dar în general cred că un izvor de informații istorice din sfera culturală și socio-politică poate fi și blogul meu. Mai ales dacă ne raportăm la un univers de timp de genul 2040.
Mă rog, nu ce va fi atunci, dacă va fi, în fond este un proiect destul de ambițios să ții un site, un hobby, atâta amar de vreme, mai ales că nici nu este ieftin. Dar ideea este că în vremurile acestea efemere prea puține lucruri sunt scrise ca să fie trainice.
Tu, dragă cititor, în ce relație ești cu blogul tău, dacă ai unul?
Al meu e ca un loc de joacă. 😀
Ah, da. Și loc de joacă, bine zis! 😀
Fără să îmi dau seama, a devenit jurnalul acela în care să îmi exprim ideile, bătăliile, interesele şi bucuriile. Jurnal care doream să îl scriu de când eram copil.
Dacă stau bine să mă gândesc, aveam un jurnal când eram adolescent. Iar soră-mea îl citea pe furiș. =))
Poi ăsta era şi scopul. Chiar dacă era secret, undeva în adâncul sufletului îţi doreai ca cineva să îl citească 😀 Deh, nevoia de socializare 😀
Nu, nu de la soră-mea. Acolo scriam de fomei, pasiuni, ălea. =))
Blogul meu e o galeata. Unde se varsa amintiri, ganduri si frustrari.
Bună definiție. Da, câteodată și la mine este o găleată. Mă rog, căldare, că sună mai bine.
Blogul meu este terapeutul meu, acolo mă psihanalizez singură și îmi transform emoțiile în cuvinte.
Da’ noi când o să îl putem citi? 😀
Păi tu nu știi că relația doctor-pacient e confidențială?
Indeed 🙂
😀 Uuuu, un link, ceva? ;;)
E ca si bebelusul meu. Il iubesc la nebunie (mai ales ca pana pe 11 o sa fie inchis :((((((( ) Dar si mie imi place sa am grija de el, sa fiu cat mai ordinata si sa il umplu mereu cu micile mele aberatii (hihihihihihihihihi)
In schimb am vazut foarte multi oameni care isi fac blog doar ca sa spuna ca au…si sa se dea ei mari si tari, dar scriu o data la secol. Asta nu imi place DELOC!!!!
Cum de ai pățit așa o tristețe?
Poveste lunga. in principiu o sa il recuperez de duminica 😀 si o sa fiu fericita
😀 De-abia aștept. Hai că nu mai e mult.
Hmmm eu cam uit de el….
Da, cam uiți.