Brelocul meu drag
Aveam vreo doisprezece ani și, într-o caldă Duminică de Iunie, mergând pe o pustie stradă din apropierea blocului, am găsit un breloc. Era cel mai frumos breloc pe care l-am văzut până atunci.
Avea forma capului unui clovn, era destul de gros, avea baterii și dacă apăsai pe butonul roșu (în speță nasul jucăriei), acesta râdea foarte, foarte frumos. No, eram mândru de el nevoie mare, îmi plăcea la maxim, nu mai văzusem până atunci, mă simțeam bine cu el, îmi plăcea mult de tot.
Până când, două săptămâni mai încolo, l-am pierdut la rândul meu. În ziua aceea m-am simțit gol.
cum sa pierzi un breloc? nu aveai cheile legate de el? sau era liber ca pasarea cerului?
=D Cheia o aveam legată la gât cu un șiret alb. Brelocul era în buzunar, să mă pot juca liniștit cu el. =D
Ăla era şiret? Nu era sfoară? hihihihi
Eu am primit anul trecut de la fratele celei mai bune prietene un breloc care imi este foarte drag. Pe el scrie Bianca si semnificatia numelui.
\”Nume originar din franceza veche, insemnand \”cea alba\”. E demna, modesta si foarte cultivata. Ii plac literatura, muzica si lucrurile practice.\”
Acum vreo 2 luni am crezut ca l-am pierdut. Asa gol am simtit in suflet…asa ca te inteleg. =)
=D Da, în special tu ești foarte modestă. =D
L-am (re)găsit eu, în 2015 ! :)) http://catalinpop.ro/div/clovnbreloc.jpg
Acesta este!
Eu l-am fost pastrat (ma rog, uitat mai degraba) intr-o cutie timp de muuulti multi ani. Acum am zis sa incerc sa ii „repornesc” rasul ala dar se pare ca intre timp nu mai functioneaza. Daca reusesc sa il repar am sa-l si filmez :))
Te rog, da!