Acesta este un articol lung şi cu un conţinut necaracteristic acestui blog. Trebuie să dau o replică unora care au ceva cu mine şi a mea capră care nu vrea să moară. Prima dată am încercat cu frumosul. N-a mers. De aceea trebuie să încerc şi cu urâtul, că deja îmi stresează capra şi nu vreau să merg cu ea la veterinar, pentru că ea n-are nicio vină că unii nu-s în balta lor.

Primul pe lista mea este unu’ Canadianu (link fraiere, că pe mine nu mă doare mâna) cu care personal n-am avut nimic de împărţit. Se pare, însă, că el avea. Articolul lui, la adresa mea, este atât de lipsit de substanţă încât mi-e teamă că n-am ce comenta la el. Mi-e imposibil să mă cobor în mocirla aia. Şi nici nu vreau.

Pentru că nu pot să combat indolenţa decât cu argumente trebuie să vă spun câte ceva despre mine.

1. Sunt foarte prezent pe internet. Dintr-un motiv foarte bun: eu creez internetul. Ca dovadă stau extensiile de Joomla făcute de mine, cu peste 20,000 de downloaduri. Lucrez la nişte proiecte legate de web care se vor concretiza cel mai devreme la anul în vară şi care vor avea un impact deosebit pentru mulţi wemasteri. Nu spun despre ce este vorba pentru că sunt ideile mele şi eu trebuie să beneficiez de ele.

2. Sunt foarte prezent pe unele bloguri. Pentru că asta presupune Web 2.0. Dacă aţi fi bloggeri adevăraţi aţi înţelege treaba asta. De când şi până când a lăsa comantarii pe bloguri a devenit o chestie abominabilă?

3. Răspund cu plăcere la orice comentariu de pe blog. Pentru că aşa este normal şi de bun simţ. Eu mă bucur pentru fiecare comentariu, pentru că cititorul a interacţionat direct cu mine. Şi este normal şi firesc să-i răspund.

4. Până ieri nu m-am legat pe blogul meu de nicun alt blogger. Pentru că îmi văd de treabă şi pentru că am lucruri mult mai bune de făcut. Dar pentru el şi pentru voi trebuie să fac excepţii. Nu pot tolera nesimţirea.

5. Rezultatele mele cred că spun ceva despre mine: diverse premii şi menţiuni, din activităţi variate, diverse premii prin blogosferă, diverse proiecte sociale şi umanitare care au avut un final pozitiv.

Ştiu că sunteţi invidioşi, dar mi-e teamă că nu am cu ce vă ajuta. În viaţa reală nu am nicun duşman. Nu am prietenă pentru că eu decid să nu am. De când trebuie să dau socoteală altuia pentru deciziile care mă privesc strict pe mine? Deocamdată nu este momentul potrivit pentru mine, pentru că am avut parte de un eşec pe acest front, eşec ce l-ar fi doborât pe oricine altcineva. Îmi asum eşecul şi merg mai departe. De aceea nu vreau să am prietenă, pentru a nu repeta anumite erori. Nu are sens să fac o femeie să sufere din cauza unor chestii care nu s-au încheiat corespunzător.

Toţi cei care mă cunosc ştiu ce fel de om sunt şi oricât de multe prostii aţi debita voi, ei sunt lângă mine să îmi ţină partea. Pentru că merit.

Dxn, amice, este uşor să critici pe toată lumea. Întrebarea mea este: ce ai făcut tu până acum, de-ţi permiţi să mă judeci pe mine? Cu atât mai mult cu cât nu oferi niciun argument. De bine, de rău, am făcut o campanie pentru protecţia animalelor, am participat la campanii pentru ajutorarea unor persoane grav bolnave, sunt un militant Pro-Basarabia, lupt pentru ceva prin idelie mele. Tu pentru ce lupţi? Pentru emigrare? Blogul tău este anti-românesc şi nici nu ştiu cum ţi-a venit ideea că România ar avea nevoie de Hitler.

Idelie tale sunt egale cu zero şi nu reprezintă nimic. Dovadă stă şi locul tău în Zelist. Nici nu ştiam că s-a mutat coada clasamentului. Cred că te simţi tare singur pe locul 3000.

Din păcate pentru tine, bunul simţ îţi lipseşte cu desăvârşire. Un blog nu se foloseşte pentru a ataca alţi bloggeri. M-ai făcut albie de porci: homosexual, pupincurist, limbist, etc. Pentru mine afirmaţiile tale sunt egale cu zero şi chiar dacă prin acest articol îţi voi aduce un pic de trafic ţin să precizez că nu mă deranjează, pentru că vizitatorii pe care îi ai azi nu îi vei mai avea mâine. Valoarea ta este atât de neglijabilă încât lipseşti din toate blogroll-urile.

Poate ar trebui să laşi invidia deoparte şi să te gândeşti la alte lucruri mai creştineşti. Cred că ai avea mai multe şanse să faci ceva cu viaţa ta ruinată dacă ţi-ai vedea de treabă. Dacă eşti aşa de fericit în Canada ce ne tot dai cu România? Ai trimis în ţară ceva constructiv de acolo, de exemplu nişte know-how? Că ăsta ne lipseşte, nu huliganismele de pe blogul tău.

Îmi mai pare rău pentru tine şi pentru gravele lipsuri de empatie de care dai dovadă. Cum îţi permiţi tu să condamni o comunitate (?), apropo de Petrila. Să ştii că aici sunt unii dintre oamenii cu cel mai bun simţ din câţi vei întâlni. N-ai fost niciodată pe aici să vezi cine sontem noi, de fapt, cei ce locuim în Valea Jiului. Petroşaniul este mult mai curat decât groapa mărginaşă unde stai tu, la periferia oraşului Toronto. Trebuie să-ţi repet că Petroşaniul a fost anul trecut printre primele zece cel mai frumos împodobite oraşe din ţară. Puţine oraşe sunt mai curate şi mai civilizate în România. Găsesc revoltătoare şi dezgustătoare atitudinea ta, prin care îţi permiţi să judeci oraşul Petrila. Acolo stau români adevăraţi, nu laşi ipocriţi aşa ca tine.

Cel mai bun lucru pe care l-ai făcut pentru ţară a fost că ai plecat şi mă mir că părinţii tăi nu te-au renegat până acum, pentru că şi ei sunt cetăţeni la fel cum sunt şi cei din Petrila. Ar trebui să renunţi la cetăţenie, să uiţi de România pe care o urăşti atât de mult şi să ne laşi în pace cu prostiile tale, debitate din frustrare. Ştiu că oricum îmi vei răspunde tot în doi peri, fără niciun argument inteligent şi cu un limbaj de mahala, dar sincer, mi se fâlfâie. Eu scriu pentru că vreau ca lumea să vadă cine eşti tu, de fapt.

Am certitudinea că tot ce am realizat până acum am realzat prin muncă: un blog modest, o facultate, un master, o bursă de practică în străinătate şamd. Am muncit, nu mi-a dat nimeni nimic gratis şi, spre deosebire de tine, nu am aşteptat să îmi pice.

Pe locul doi se află Laura Driha, despre care avem o părere oarecum mai bună, până acum.

Laura Driha face aici o categorisire a comentatorilor de pe blogul lui Arhi, conform criteriilor enunţate de Cabral aici. Îmi pare rău însă nu pot fi de acord să fiu categorisit în vreun fel fără a beneficia de un drept la replică. Aşadar…

În opinia dumneaei, eu sunt genul de om pentru care „Nu conteaza despre ce scrii, nu conteaza cum, el stie mai bine. Ca vorbesti de actul sexual pidosnic la ornitorinc sau de fuziunea nucleara in camp electro-static, el iti va spune (intotdeauna in cuvinte putine) ca stie mai multe. Evident ca nu va dezavua secretul si informatiile, iti spune voalat sau nu ca esti off subject mai frend, ca ar trebui sa te mai informezi pe subiectul respectiv. Sfarseste persiflat de catre ceilalti comentatori.”

Vreau să pun accent pe nucleul acestei definiţii: ” el iti va spune ca stie mai multe” şi că „nu va dezavua secretul si informatiile”. Nimic mai fals. Cred că întotdeauna mi-am argumentat afirmaţiile. Întotdeauna. Şi nu, nu am pretins niciodată că ştiu mai multe. Am pretins, însă, că nu sunt off subject.

Ce este aşa de abstract aici? Nu înţeleg ce poate fi atât de neclar.

Prin faptul că am blog semnalizez cât se poate de clar că sunt un om deschuis la dialog, la idei noi. Prin faptul că am o categorie în blog numită Revelaţii sau cea cu Idei de afaceri arăt lumii că am ceva de oferit, gratis! Fără vrăjeală, fără răutate. Prin faptul că am o categorie numită Opinii cred că mă prezint cu demnitate în faţa tuturor, bun sau rău, aşa cum sunt. Incomplet, imperfect, imbecil câteodată, dar deschis, sincer şi corect.

Întotdeauna am discutat la modul concret, cu oricine, fără vrăjeală şi întotdeauna am folosit argumente.

Mi se pare incorect să fiu catalogat asa: „Fara doar si poate premiul “Instant expert” ii revine lui Robintel. Baiatul acesta simpatic cu masura este cel mai elocvent exemplu pentru aceasta categorie. Daca blogurile ar putea suporta o capusa, cu siguranta ea ar avea proprietatile unui Robintel. El e acolo mereu. Chiar si cand tu nu esti !”

Mă simt insultat. Eu sunt genul de om care crează internetul. Sunt genul de om care a avut o pagină web începând cu 1998 – 1999 pe home.ro, când 99% dintre români nu aveau nici măcar adrese de e-mail. Mi se pare firesc să las comentarii pe bloguri. Trăiesc web 2.0, respir web 2.0, încurajez web 2.0. Adică socializez online, gândesc online şi tot! Şi pentru faptul că am înţeles că fundamentul web 2.0 este schimbul de idei, liber şi neîngrădit sunt catalogat drept căpuşă…

Mă ofică la maxim remarcile astea. Am ajuns să aştept să posteze alţii comentarii înaintea mea pentru a nu fi mereu primul. La naiba! Asta se cheamă îngrădire. Eu intru cam pe toate blogurile din blogroll, după cum urmează: vizitez zilnic cam toate blogurile, cel puţin o dată.

Unele bloguri le vizitez de mai multe ori. La Arhi pe blog, de exemplu, intru cam o dată la două poate trei ore, dacă nu sunt comentarii la care să simt că am ceva de spus. De exemplu.

La VisUrât intru mai mult seara şi dimineaţa. Intru seara pentru că sunt curios ce a mai scris şi am văzut că în ultima perioadă postează cam la miezul nopţii. Deci dacă vrei să fii primul care comentează intri la miezul nopţii. Punct. Am ajuns să aştept şă posteze alţii şi acolo, că, vezi Doamne, iarăşi sunt primul. Intru dimineaţa pentru a vedea care sunt comentariile, că şi acolo e unul care mă hăituieşte şi are de împărţit pe mă-sa cu mine. Punct! Am ajuns să postez comentarii scurte la el ca să nu ies în evidenţă şi să nu zică alţii că sunt ahtiat după trafic.

Da, normal că sunt mereu acolo, pe bloguri. Primesc toate comentariile pe mail, mail pe care îl citesc cu Thunderbird. În maxim 5 minute primesc orice comentariu trimis pe adresa de e-mail pe care am lăsat-o când am postat comentariul. Ce-i aşa de neobişnuit aici?

Mai mult, chiar. Unii au dedus că dacă am scris poezii, acum ceva ani, gata is ghei. Asemenea idioţenii mi se par revoltătoare de-a dreptul! E ca şi cum s-ar spune că orice artist este ghei, ceea ce este o aberaţie. Da, mă consider artist.

Domnule WaTzaP, ai o poză demnă de Cocalari şi Prinţese. Prin comentariul pe care nu l-ai publicat ai comis o eroare. Acel comentariu ar fi oferit valoare blogului tău. Ar fi trebuit să te gândeşti la chestia asta singur, nu să ţi-o spun eu. Limbajul abject de la tine de pe blog îmi dă o idee clară despre tine şi despre educaţia ta. Îţi recomand să citeşti o carte: Codul bunelor maniere. Poate s-o lipi ceva de tine, deşi nu cred.

Cu siguranţă sunt prea inocent când mă gândesc că dacă eu n-am nimic cu un om nici el nu are nimic cu mine, dar aşa văd eu lucrurile. Ştiu că trebuie să mă aştept să primesc diverse lovituri sub centură, dar refuz să-mi petrec viaţa într-un fel de paranoia, întrebându-mă cine va fi următorul care mă va lovi. Refuz.

Dacă un om nu înjură, nu critică şi nici nu se dă macho pe blog de ce trebuie să se găsească unii care să-l facă ghei? Vă e ciudă că nu comentez şi la voi? Păi nu prea am ce, de aia nu comentez. Poate ar trebui să vă îngrijoreze asta, nu soarta mea.

Nu mă interesează ce credeţi voi, nişte nulităţi, despre mine. V-am dedicat acest articol doar ca să vă anunţ că ştiu cine sunteţi şi cu ce vă ocupaţi pe internet. Dar deja am scris mai mult decât merită unii ca voi.

Sănătate, adio şi la gară!