Mâine sunt trei săptămâni de când n-am mai fumat deloc. Și, de când nu mai fumez, redescopăr gusturi. No, săptămâna trecută am mâncat o conservă de carne de vită. Pfuai, a fost absolut delicioasă, că am luat-o cu mai puține mizerii prin ea.

Cum să spun? Nu mă puteam dezlipi de ea. Așa că în seara asta am zis că mai bag una, numai că n-am mai găsit. Am căutat disperat, dar tot degeaba, că nu aveau decât cu mizerii prin ele. Și așa îmi vine să plâng de poftă. Pe bune că am o senzație nașpa la stomac de poftă. Bine, poate să fie și de la foame.

Dar textura aceea blândă, ațoasă ca idee, a cărnii de vită, faptul că este bogată în fier și are gustul acela deosebit, pfuai, așa îmi place. Plus că, no, nu mâncasem multă vreme, ani de zile. Și acum bag aproape zilnic…

Mi-e poftă de sucul gelatinizat al cărnii de vită. Îl vreau. Vreau carne de vită.