Via Denisuca am dat peste un articol scris de Oana, o bloggeriță din Cluj (nu știu de ce, dar din poză mi-e cunoscută, habar n-am de unde, cred că de la salsa). No, treaba e cam așa: Oana spune că trebuie să curgă multă apă pe Someș până un invadator din alte locuri să devină clujean. Evident, mă simt amețit în străfundul originii mele de ardelean sudist, atacat mișelește de o atitudine incorectă.

Ce face un clujean adevărat dacă e atacat mișelește? Simplu, ripostează, nu întoarce și cel de-al doilea obraz proverbial. Pentru că toți clujenii sunt oameni mândri. No, dar să nu divaghez. Cică am metehne și că să citesc, să merg la teatru, să mă bucur de tot ceea ce se face pentru oraș și, în general, să depun un efort susținut pentru a deveni clujean.

Hai să le luăm pe rând, că am nișe mici frustrări pe chestia asta. Așa că, dragi clujeni nativi, nu de împrumut ca mine:

• învățați-mă și pe mine cam cu cât timp înainte trebuie să ghicesc că va cânta Tudor Gheorghe, fiindcă de fiecare dată când m-am dus să iau bilet n-am găsit. Și, culmea, afișele de-abia erau puse.
• no, la teatru majoritatea spectacolelor se joacă cu casa închisă, fiindcă biletele se cumpără din clipa în care regizorului de-abia îi vine ideea să pună în scenă un spectacol.
• Balul Operei? Eram tentat să mă duc, nu zic nu. Dar din ce am văzut, trebuie să fii minim miliardar în euro ca să te duci și să nu te faci de toată bafta, deci asta e cusută cu ață albă. Ca să nu mai spun că, no, la balul ăla merg câteva sute de oameni, nu toți clujenii.

Cică:

Lunga introducerea, stiu, dar trebuie sa intelegeti de ce eu una n-o sa-i consider "clujeni" pe outsideri, pe acei wannabe care sunt de 2, 3 ani aici si deja isi zic "clujeni".

Nu știu cum să spun, dar sunt destul de mândru de mine. Educația primită mă ajută în viață, sunt unul dintre specimenele foarte bune pe care le-a pierdut Petroșani-ul din cauza Clujului, n-am venit aici la facultate, ci la muncă, semn că sunt, totuși, destul de bine pregătit, chiar și după standardele clujene. În general, cred că sunt un exemplar reușit, făcând abstracție de fața de căpcăun pe care o am. Sunt cam ceea ce a putut da orașul meu mai bun – și o spun fără lipsă de modestie, pe merit.

Așa că mi-e greu să accept să fiu privit de sus, că despre asta este vorba, doar pe criteriul "nu ești de-al locului". Serios? Aici nu înțeleg. Fie:

1. Pentru a fi clujean trebuie să ai anumite standarde proprii.
2. Pentru a fi clujean musai trebuie să fii născut aici.

Adică, no, până acum mi s-a spus de standarde personale, de atitudine, de chestii de-astea. Și apoi vine chestia cu ghinionul de a fi născut între alți Carpați.

Bine, pot să joc și dur, să zic:

– Bă, dacă vreți să crească Clujul trebuie să mă rugați să devin clujean.

În favoarea mea pot să aduc următoarele argumente:

1. Sunt pasionat de cultură, și chiar fac cultură. Adică, ce mai, sunt un om de cultură, nu de culturi. Nu sunt nici Bacovia, nici Eminescu (bine, dacă era ardelean get-beget o băgam pe aia cu Goga), dar nu sunt nici unul care își ridică tricoul și merge cu burta la soare.
2. Sunt educat. Și manierat. Și, în general, prezentabil.
3. Îmi văd de treabă. Dacă restul lumii se duce naibii, eu prefer să nu mă duc cu ea. Nu se poate mai clujean de atât.
4. Consider că pită cu slană și brânză se poate mânca de trei ori pe zi, chiar și la sărbătorile legale.
5. Îmi place să merg la teatru (dacă aș prinde bilet mi-ar place și mai mult, că așa, pe dinafară, am văzut că îi fain).
6. Îmi place să citesc. Dar nu prea am timp. Pot să justific în mii de feluri chestia asta, nu vreau. O carte nu se citește două pagini azi și trei mâine.
7. Mi se pare că avioanele aterizează în capăt la Dorobanților.
8. Am băut apă din Someș.
9. Sunt poliglot, nu poligam.
10. Cred că deosebirea dintre Guță și Salam este precum deosebirea dintre tenie și viermii lați.
11. Știu sigur că Gioconda n-a fost compusă de Leonardo di Caprio și nici n-a fost cântată de Dostoievski.

În fine, am încheiat într-o notă mai veselă. Știu că articolul se referă la alții, nu la mine. Vreau doar să evidențiez faptul că atitudinea Oanei față de cei nou veniți în oraș, întrucâtva justificabilă, este foarte răspândită și, uneori, incorectă.