Pe la ora 19 aveam deja capul calendar de management investiţional şi tehnici de optimizare a proceselor astfel încât accept când îmi propune 314ra2 să-l însoţesc până la Lonea, o localitate lângă Petrila, care este o localitate lângă Petroşani, care este o localitate între Deva şi Târgu Jiu…

Ne-am plimbat prin oraş cu maşina, ne-am uitat după fete (altfel la ce să mai ieşim?) şi ne-am făcut damblaua. Adică de la o vreme se tot găsesc unii care să parcheze pe locurile rezervate persoanelor cu dizabilităţi în parcarea de la Profi.

Trecem pe acolo şi vedem că e ocupat. Ocolim câţiva kilometri şi ne întoarcem. Locurile erau iarăşi ocupate, deşi parcarea era pe jumătate goală. Îi spun la om să oprească pentru că am ceva de luat de prin magazin. 314ra2 îl blochează pe unul dintre cei ce au ocupat abuziv locul, fiindcă le era lene să meargă cu maşina 10 metri mai încolo.

Mă plimb prin magazin şi fără să bag de seamă observasem că luasem ciocolată, nuga, alune, grisine, suc, bomboane ca pe vremuri, când eram mici. Deh, chestii esenţiale. Ies afară, 314ra2 parcase maşina pe un loc corect, după ce se rugase mârlanul de el să-l lase să iese. Ţăranul nu ştie de bun simţ aşa că aplicăm cealaltă metodă. Plecăm.

Ne mai foim noi prin oraş şi la un moment dat am oprit pe bulevardul principal, pentru că acolo era cea mai mare densitate de gazele. Fumăm, povestim, etc. Nu făceam nimic deosebit. La un moment dat dăm să plecăm. Ciuciu. Nu pleca maşina de nicio culoare. Nici măcar nu pornea electro-motorul.

Ne uităm la martorii de pe bord şi nu vedem nimic deosebit. Mă gândesc că poate o fi bateria (Bosch, 6 luni vechime). Nimic. Ies din maşină şi 314ra2 deschide capota. Caut vreun minut clema de deschidere (Opel Astra) şi mă uit pe acolo. Bine, mă uitam absolut degeaba, pentru că nu le am cu mecanica. Îi fac semn la om să încerce şi nu se întâmplă nimic. Mă mai uit, mă minunez că motorul era umed (nu era benzină sau ceva), radiiatorul cald (deşi stătusem vreo o oră). În fine, încearcă omul din nou şi porneşte.

Ca să vezi că numai privirea unui inginer automatist porneşte maşina cu cutie automată. Modestia, ştiu. În fine, plecăm de acolo şi mergem la poligonul de la şcoala de şoferi. Oprim. Pornim. Merge. Pe drum aproape de blocul meu am dat peste o hoardă (nu haită, că haita e mai mică) de câini. Erau ca oile pe drum, nu alta. Şi toţi, numai unul şi unul, la minim 25 de kilograme. Am închis repede geamurile, că nu se ştie cum săreau la jugulară…

Mâine sunt la facultate.