Ţin foarte mult la liniştea mea interioară, pentru că se obţine greu. Şi, ca să o păstrez, sunt în stare să dărâm tot ce am construit. Tot. Fără ezitare. Regretele îşi au timpul lor, acţiunea îşi are timpul ei. Şi aici am o divergenţă de percepţie cu altcineva.

Dacă simt că ceva nu este OK, dacă ştiu că ceva nu este OK sau dacă faptele contrazic vorbele încep să am dubii. Şi decât să am oarecari dubii mai bine nu am deloc. Simplu. Asta înseamnă că pot să tai răul de la rădăcină cu o duritate uneori dezumanizantă. Adică pun piciorul în prag şi, dacă nu merge aşa, zidesc pragul cu tot cu uşă. Ba mai arunc şi cheia lacătului de la poartă, după ce o sudez în prealabil şi dau şi drumul la tigri prin curte. Mie mi se pare că asta face un bărbat adevărat. Acţionează ferm. Asta este părerea mea. Dacă ceva nu-mi convine spun. Şi acţionez.

Altcineva este de părere că aşa fac copii pe cale să-şi piardă jucăriile. Nu pot să fiu de acord. Într-adevăr, copiii se plâng, însă nu acţionează, pentru că nu ştiu cum. Or, deosebirea aceasta de nuanţă mi se pare relevantă.

Cred că (re)acţiunea face deosebirea dintre un bărbat şi un copil. Un bărbat acţionează, reacţionează. Iar dacă este şi inteligent (aşa, ca mine 😛 ) atunci (re)acţionează într-o manieră care dacă nu se vede, se simte în timp. Adică no, cred că un bărbat ar trebui să aibă puterea de a (re)acţiona chiar şi atunci când doare pentru simplul motiv că trebuie să (re)acţioneze. Mai mult, cred că un bărbat care nu (re)acţionează este cârpă de şters pe jos. Şi deja am văzut prea mulţi purtători de penis care sunt doar nişte cârpe şi ne fac de râs.

Voi cum vedeţi treaba asta? Adică dacă se întâmplă o fază minoră dar care contrazice flagrant ceva ce vi s-a repetat de sute de ori nu v-ar scoate din sărite, v-aţi înfuria rău de tot şi aţi spune ce şi cum? [După principiul "Adevărul este relevat şi de lucrurile mărunte pe care nu le faci deşi ar trebui", care îmi aparţine]. Cum v-aţi vedea? Nişte copii sau nişte oameni maturi? Şi da, întrebarea este valabilă şi pentru doamne şi domnişoare.

Nu ştiu ce am zilele astea cu filozofia… Probabil că acum mi se trage şi de la vin. Plus că am visat urât azi noapte. Cred că tot de la vin, că alcoolul are efectul ăsta asupra mea.