8 Comentarii

  1. Ana 17 ianuarie 2011 la 22:39 - Raspunde

    Brrr! Eu am avut un prof de mate mare iubitor de bautura si de tigari. Si nu era in nici un caz un prof prost. Dar era facut praf mult prea des. Mirosea a bautura la ore, in timpul lucrarilor statea pe jumatate afara si fuma, l-a pescuit de vreo cateva ori ambulanta de la liceu ca era inconstient…

    • Robin Molnar 18 ianuarie 2011 la 08:33 - Raspunde

      Noi la facultate îl aveam pe unul Tătaru, mulțam Doamne că am luat examenul din a 14-a încercare! Până să se dea legea, fuma în amfiteatru. Kent. Cum s-a dat legea cu fumatul în spațiile publice, cum s-a oprit. Pe noi, amu, nu ne deranja că fuma dânsul, că era tare șod cu țigara mereu aprinsă în stânga. În schimb, ne enerva că ne făcea poftă. Iar cursurile țineau și 4 sau 6 ore.

  2. TNH 17 ianuarie 2011 la 22:58 - Raspunde

    Eu aveam un profesor de filosofie care tot timpul venea beat la ore. Într-o zi era atât de praf încât, după ce l-am contrazis în legătură cu nu mai ştiu ce teorie, mi-a spus că semăn cu prima lui nevastă. Am presupus că nu era de bine…

  3. TNH 19 ianuarie 2011 la 01:00 - Raspunde

    Ca să revin la titlul articolului, copacii mor în picioare ar putea să fie şi un deziderat al celui dependent de ceva. Când vrei să te eliberezi şi nu poţi, cam orice exemplu de voinţă se transformă într-un ideal pe care ai vrea şi tu să-l atingi. Aş putea merge mai departe cu speculaţiile şi să spun că ar fi putut fi şi o dorinţă de a planta un sâmbure de voinţă în micile suflete ce încă nu au dat piept cu neîmplinirile vieţii, ca o compensare a faptului că pentru ea nu mai existau speranţe.
    Dacă aş fi fost dependentă de ceva şi n-aş fi putut să mă eliberez, eu aşa aş fi făcut.

    • Robin Molnar 19 ianuarie 2011 la 08:03 - Raspunde

      1000% corect. Acela era și dezideratul dânsei, să poată să mai lupte, exact cum ai spus tu. 😀

      • TNH 21 ianuarie 2011 la 22:33 - Raspunde

        Vezi că nu se spune “dânsa” sau “dânsul”, ci dumneaei sau dumnealui. Primele forme sunt de fapt nişte regionalisme (din zona Moldovei) care s-au încetăţenit ca pronume personale de politeţe din cauza ignoranţei. Tot timpul m-a zgâriat exprimarea asta, probabil pentru că profesoara noastră de limba română insista mereu să vorbim corect.

        • Robin Molnar 22 ianuarie 2011 la 13:24 - Raspunde

          🙂 Mie îmi place cum sună. E din poezia aia cu acel gâscan care și-a pierdut papucii în râu.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.