Cum era să devin io îngeraș
Pe bune, aseară. Mi-am pus apă la încălzit în ibric și am pus foc dedesubt. Doar că nu s-a aprins și eu n-am văzut, pentru că de obicei nu mă uit, doar ascult după sunetul aprinderii flăcării.
Peste vreun sfert de oră mi se părea mie ciudat că nu se încălzește apa. Mi se părea că am dat gazul prea încet. Când colo, după încă vreo cinci minute, mă lovește un damf de gaz propan sau ce bagă ăștia în gazul metan astfel încât acesta să aibă miros, deoarece metanul este inodor.
Mă uit mai bine, flacăra nu ardea. Pfuai, sar de pe scaun, opresc gazul, iar în bucătărie lumina era aprinsă și puța puțea ca la balamuc, după care deschid larg fereastra. Larg, larg, nu așa…
Lol vezi ce faci mai nu ca arunci in aer si blogul :))
Da, apăi asta ar fi chiar foarte nașpa.
Am comis-o si eu. Si nu o singura data…
😀 Mă bucur că nu s-a întâmplat nimic grav.
Neglijenta criminala.:)
😀 Oh, dar ești minim de blândă.
Nu-i așa că ai stins repede lumina când ai mirosit gazul? =))
PS: Am comis-o și eu de câteva ori… Aprinsesem aragazul și am lăsat geamul închis ca să se facă cald în casă. Ghici ce? După o oră se cam consumă oxigenul….
Ce să mai umblu la lumină? Eram călare pe geam, direct.
Eu am păţit asta o singură dată, de atunci mă uit să văd dacă e aprins. Substanţa se numea mercaptan pe vremuri, acum nu ştiu cum îi mai zice.
Așa, mercaptan, nu propan sau ce bălării am scris eu mai sus. 😀
Eşti sigur că erai îngeraş? =))
😀 Da. Absolut sigur.
Ai scris „puța”. Poate de emotie.
Da, clar de la emoție. =))
Ma bucur ca ai supravietuit si ma bucur ca tzi s-a aprins beculetul si ti-ai dat seama de eroare. Este gaz metan , dar acea substanta se pune doar pentru miros, in caz de scurgeri.
Te referi la mercaptan?