Cum este să ai blog

Este un pic ciudat să ai blog, din mai multe puncte de vedere. În primul rând din cauza percepţiei din media tradiţională (presă, radio, tv) care dezbate la nesfârşit chestiuni precum credibilitatea blogurilor, surse, etc…

Eu sunt un blogger mic, dar cred că, pragmatic vorbind, credibilitatea blogurilor are următaorele proprietăţi (ca la matematică):

  • Nu se poate vorbi despre credibilitate în ansamblu. Sunt politicieni care au blog, cu scopul de-şi face cunoscute ideile. Cum putem discerne în mod corect dacă ideile prezentate pe acele bloguri sunt de bună credinţă sau reprezintă doar nişte puncte de vedere ale unor grupuri de interese netransparente? Aşa-i că nu prea putem?
  • Credibilitatea nu este o constantă universală, ci variază de la un blog la altul, de la om la om. De exemplu pe blogul meu mă afirm vădit anti-psd-ist. Nu pentru că am ceva cu doctrina aceasta ci pentru că am ceva cu Ilici, Năstase, etc. Sunt subiectiv, dar pe blogul meu îmi exprim punctul meu de vedere. Desigr, încerc să-l justific cât mai bine, dar dubiul cititorului va rămâne întotdeauna.
  • Credibilitatea este neuniformă, adică la un blogger unele articole au mai multă credibiltate decât altele. Dacă aceasta s-ar putea măsura atunci credibilatea bloggerului X ar fi dată de media geometrică a credibilităţii tuturor articolele. Doar că nu este aşa de simplu.

Ceea ce încerc eu să spun aici este că un blog are atâta credibilitate câtă îi oferă cititorii săi. Desigur, sunt şi bloguri erotico – fanteziste, articole fantezise (de genul serialelor mele) şi aşa mai departe. Nu cred că ele trebuiesc privite ca şi surse de informare ci doar ca şi surse de inspiraţie artistică în cel mai bun caz. Oricum, vorbim despre lecturi uşoare şi nimic mai mult.

Mai sunt mullte aspecte ciudate în viaţa unui blogger. De exemplu comentariile cam întârzie să apară căci blogurile cu multe comentarii sunt excepţiile. Bravo lor. Chiar şi atunci când acestea apar linia trasată de ele este, în general, total diferită faţă de ceea ce ţi-ai imaginat că ar fi. Adică la un articol plicticos despre înmulţirea euglenei verzi în mediu acid poţi să primeşti un număr mare de comentarii în timp ce la un articol scris cu pasiune în vreo trei ore, despre iubirea adolescentină să zicem, nu primeşti niciun comentariu. Chestia asta îi descurajează pe mulţi şi-i face să se simtă debusolaţi şi să renunţe.

De asemenea, este iarăşi ciudat şi bloggeri de bună credinţă pot să confirme, faptul că, din când în când, se găsesc comentatori anonimi care-şi manifestă vădit reaua credinţă şi răutatea, într-un mod gratuit şi de cele mai multe ori, nejustificat. Este ca în viaţă, totuşi, când unora le place doar să facă rău. Nu contează că un articol este muncit iar punctul de vedere corect justificat. Întotdeauna se va găsi un "binevoitor" care să-ţi spună că eşti un dobitoc care habar n-are despre ce vorbeşte. Desigur, fără a argumenta mai departe. Aici mă refer şi la diverşi anonimi, care nu îşi asumă răspunderea asupra opuniilor pe care le exprimă. Nu semnează cu nume sau pseudonim şi nici nu lasă o adresă validă de e-mail. Dar au opinii.

De aici apare o altă dilemă, legată de moderarea comentariilor. Ce faci cu un astfel de comentariu? Îl ştergi sau îl laşi, deşi ştii că e incorect ca cineva să te înjunghie mişeleşte pe blogul tău, în casa ta? Dacă îl moderezi eşti fascist. Dacă nu îl moderezi eşti papagal.

Nu cred că există o rezolvare generală şi rezonabilă a chestiunilor acestora. De exemplu eu permit, într-o foarte mare măsură, linkuri în comentarii. Ba chiar permit într-o anume măsură şi comentariile răutăcioase, care nu mă bucură defel. Pentru că am certitudoinea că majoritatea cititorilor mei sunt suficient de inteligenţi încăt să vadă că un anumit comentariu este doar o insultă gratuită. Este, totuşi, ca un salt în neant. Nu ştii unde ajungi şi nici ce efecte poate avea pe termen lung. Mergi la risc, cum s-ar spune…

Un alt aspect ar fi legat de interacţiunea cu alţi bloggeri. Dacă eşti de acord cu X eşti fie pupincurist, fie prost. Dacă nu eşti de acord eşti fie dobitoc, fie nebun. Deci oricum ai da-o nu e bine. Cu atât mai mult cu cât X este un blogger cunoscut. "Pfuai, eşti de acoird cu X, bă slugă!". Sau: "Ce, nu eşti de acord cu Y? Du-te bă şi tratează-te."…

Să nu mai spun că mulţi cititori au impresia că un blog trebuie să exprime părerile lor. Îmi pare rău, sunt un blogger mic şi incapabil, căci nu pot să exprim pe blogul meu părerile altora. Doar pe ale mele, că atâta mă duce capul. Nu văd de ce aş vrea să exprim punctul de vedere al tuturor. Aş fi nebun. La fel, nu am pretenţia ca toate punctele mele de vedere să fie împărtăşite de toţi cititorii fideli. Aşa ceva e imposibil. Eu văd lucrurile într-un fel, cititorul X într-un fel diferit. De aceea nici nu mă deranjează comentariile care conţin un alt punct de vedere, câtă vreme este asumat (cu nume sau poreclă şi adresă de e-mail validă) şi argumentat. Cred că este extrem de corect ca fiecare să-şi expună punctul de vedere, câtă vreme o face cu bună credinţă.

În fine, ar mai fi multe de spus. Poate cu altă ocazie. Oricum, este un pic ciudată socializarea asta oniline, prin bloguri.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.