Păi cum să fie? Foarte tare, cu oameni buni, mâncare bună, băutură bună, atmosferă veselă, optimistă și tot tacâmul, într-o situație în care îți era mai mare dragul să socializezi cu oamenii.

Întrucât nu este de interes să povestim despre cele patru caserole de mici, despre slănina afumată la grătar, despre frigăruia din care n-am mai prins (nu plâng după ea), despre cele vreo patruzeci – cincizeci de beri, sau despre o sticlă de ceva băutură aromată asemănătoare bitterului suedez, o să vă pun doar o poză cu o parte din grădina lui Andrei Aroneț.

Grădina lui Andrei Aroneț din Cluj, un loc foarte, foarte plăcut, unde nu-ți urlă ambulanțele în cap și unde poți vedea avioanele zburând la aceeași înălțime cu tine, când aterizează în apropiere

A fost super tare, sper să ne mai vedem în formația asta.

P.S. Am băut niște vin de casă super tare! Cred că era vin de vară (summer wine, ca-n piesa celebră).