Cum stă treaba cu liderii
Mai tânărul coleg de blogosferă care se semnează Lupeneanul (și care este un pic pripit cjicnindu-mă crezând că nu pot oferi argumente într-o discuție), susține că oamenii au nevoie de lideri care să-i inspire și să nu știu ce. Nu știu dacă să fiu de acord sau nu, pentru că nu prea aș fi.
Cert este că eu n-am nevoie de un lider politic întrucât îmi sunt propriul meu lider și mi se pare cel mai cinstit așa. Însă în ceea ce-l privește pe regele Mihai I sau pe principele Radu Duda,nu înțeleg de ce se presupune automat că ar fi mai buni sau mai cinstiți sau mai știu eu ce.
Însă pentru a avea o stână sănătoasă orice cioban are nevoie de niște oi care să nu fie turbate. Extrapolând la un nivel macro, în care România este un fel de stână, orice lider am aduce, oamenii sunt prea dezordonați, prea lași și prea delăsători.
Și-apoi mă repet:
iti multumesc ca mi-ai daruit un articol doar mie:)
dar ma simt nevoit sa iti raspund:
zici ca esti propriul tau lider. gresit. vrei nu, vrei traiesti intr-o societate. mergi la servici pe drumuri construite de aceasta societate,stai in blocuri construite de aceasta societate, probabil mergi la spital, politie, primarie si alte institutii ale aceste societeti. societatea asta are un lider, care automat e si liderul tau.
nu exista oi turbate, doar oi nelinistite. oile merg acolo unde le duce ciobanul. daca ciobanu ii dezordonat, las si delasator asa is si oile.
Mno, eu cam îi dau dreptate lupeneanului. Liderii ar cam trebui să inspire, problema e că la noi liderii sunt lideri politici, în traducere îi doare în paişpe dacă se fac de băcănie, pe când în povestea cu monarhia liderul nu numai că nu e prins până în gât în mocirlele unui pardid sau altuia, ci are un bun-simţ mai bine dezvoltat, în sensul că nu îşi permite să fie luat la băşcălie de neamurile sale din toată Europa pentru că l-au prins paparazzi cum lua şpagă de la un membru al guvernului, cum se urca beat la volan sau cum îi spunea unui jurnalist "Măi, animalule!".
Cel mai important lucru, pe care cam toată lumea îl neglijează, e că preşedintele României are mai mult o funcţie reprezentativă, singurul lucru cu impact imediat asupra oamenilor fiind faptul că desemnează primul-ministru. De aceea zic că n-ar fi o idee atât de rea monarhia, că primul ministru ar fi ales pe competenţe, nu pe faptul că face parte din partidul din care a făcut parte preşedintele înainte ca acesta să devină preşedinte.
În plus, cred că faci o greşeală elementară: combaţi ideea de monarhie în România pentru că Mihai I şi Radu Duda (mai parvenit decât Dinu Păturică din Ciocoii vechi şi noi) sunt nişte parameci sau nişte amibe, în loc să te gândeşti că monarhia n-a început şi nici nu se va sfârşi cu ei. Sunt atâtea Case Regale în Europa, că am avea de unde alege cu vârf şi îndesat, rămâne doar întrebarea cine ar fi atât de nesăbuit/naiv/visător să încerce să facă ceva cu toţi românii ăştia asistaţi social sau încadraţi în câmpul muncii în funcţii călduţe în sectorul de stat.
Ţinând cont că singurii care s-ar deda la o asemenea funcţie sunt organismele unicelulare pomenite mai sus, cred că o să rămânem la forma de republică prezidenţială, iar singurul mod în care vom reuşi să scăpăm de lipitorile din funcţiile cheie implică un mafiot ucrainean care să bage frica în următorii aleşi, după ce cei actuali vor pleca dintre noi, să spunem, lăsându-şi socotelile neîncheiate cu această lume.
=D OK, discuția continuă mai departe la articolul: "[url=http://www.robintel.ro/index.php/blog/opinii/ce-a-fost-intai-oaia-sau-ciobanul.html]Ce a fost întâi? Oaia, sau ciobanul?[/url]" =D Adică văd că e nevoie să filozofăm în legătură co rolul liderilor și al oamenilor pe calea spre progres. =D