Una dintre pasiunile tinereților mele adolescentine a fost să-mi fac un jurnal personal, intim. Da, știu, sunt un sentimental înnăscut, dar să nu divaghez. No, și după cum îi normal, l-am scris criptat.

Deh, și scriam eu așa, cu drag și spor, zilnic sau aproape zilnic, criptat și sigur că nimeni, niciodată, nu-mi va descifra scrierea… Până când, într-o zi, o prind pe draga de soră-mea că se desfăta citind ce scriam eu acolo…

Să nu-mi vină să cred. Atât de curioasă era, atât de hotărâtă era să descifreze ce scriam eu acolo, încât s-a chinuit draga de a, până i-a ieșit. Și, no, am prins-o în flagrant cu delictul în mână. Și nu, nu m-am supărat, ci doar am râs. Și, de ce să n-o spun(?), o priveam pe soră-0mea cu admirație, întrucât a depus un efort pentru a-și satisface o curiozitate.

În general oamenii nu fac asta.