Dar urât visai aseară

[Olteneşte, da!] Cică trebuia să plec undeva cu nişte rude şi era vorba că să luăm pisica. Şi cum ieşea nu mai ştiu cine din cameră cică trebuia să ne ţinem de mână până ieşeam din cameră, eu nu înţelegeam de ce, aşa că nu m-am conformat. Când să iasă şi pisica o văd cum se opreşte lângă uşă şi cum îşi face urechile pleoştite, ca la un câine cu urechile mari. De spaimă.

O chem la mine şi vine. Dă să iasă pe uşă. Deodată uşa se-nchide, încercând s-o strivească. Eu mă lupt cu uşa şi ţin de ea, blocând-o cu genunchiul şi cu mâinile. Dar uşa asta mă strânge, mă apasă cu o forţă incredibilă. Psica iese repede iar eu mă retrag în ultima secundă iar uşa se trânteşte cu putere.

Apoi o deschid. Totul era normal. A trecut pisica, deci spiritul care are ceva cu pisicile s-a domolit. Mi se ridică părul în cap numai când mă gândesc la vis, căci mi-l amintesc. M-am trezit la ora 2:00. Eram speriat îngrozitor, eram încordat şi gâfâiam.

2 Comentarii

  1. Mihai Todor 07 ianuarie 2010 la 12:17 - Raspunde

    Deh, se vede că ți-e dor de [url=http://www.robintel.ro/index.php/blog/guti-guti/]Guți – Guți[/url] 🙂

    • Robin Molnar 07 ianuarie 2010 la 16:14 - Raspunde

      😆 Da, mi-e tare dor de ea, cu atât mai mult cu cât nu-mi place să dorm singur. 😆

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.