De cacao. Doi
Într-o seară eram cu doi prieteni prin oraş şi ni se făcuse foame, aşa că am mers la un fast food (da, mai păcătuiesc şi eu din când în când) să luăm de-ale gurii. Două sandvişuri picante şi unul cu şniţel de pui. Suc nu aveau. Mă duc să iau suc.
Mă întorc. Doamna vânzătoare spune către mine:
– X lei.
Mă uit surprins la ea. Calculasem cât costă şi nu atâta trebuia să dea. Dânsa se prinde, scoate calculatorul şi începe să calculeze. Cei de la coadă se uitatu suspect la mine. La un moment dat mă uit mai bine la preţuri, greşiesem eu.
– Da, corect, atâta face. Îmi fugiseră ochii la preţul altor produse.
Dânsa râde. Eu plec în grabă şi cam ruşinat!
Numa din atat? La cat sunt eu de imprastiata si zapacita deja nu ma mai sacai sa simt prost atunci cand gresesc. Si la urma urmelor nu e capat de lume ca ai gresit.
:0 Păi no, eu nu prea îmi tolerez greşelile. :s
okey, dar asta nu inseamna ca o greseala de genu o sa duca la sfarsitul lumii
:s Păi no, aminitirile mă răscolesc… :s
hhuuuaaaaaaaaa
😆 Da, cu tine eram… :woohoo:
Se mai intampla, in principiu de la oboseala sau neatentie. Dar mi s-a intamplat si invers sa am dreptate, eram in Carrefour si am cerut masline cu ardei de X lei. Am luat produsul si cand ma uit pe punga batuse masline cu gogosari evident un pret pe kg mult mai mare evident ca m-am intors cu produsul inapoi.
😆 Corect, se înâmplă şi invers. Dar niciodată nu este plăcut. 😉
Cate de-astea am patit! dar la mine intotdeauna a fost invers. Vanzatoarea greseste. Ultima oara a vrut sa ma faca de 10 lei. Pentru o paine, niste oua si cateva maruntisuri sa platesc 30 lei??? Normal ca i-am spus. 👿 👿
😆 Păi normal. De ce să taci? 😉