Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Frate si eu am facut religie in scoala ca suntem cam de aceiasi ani sau pe acolo. Daca eu i’am lasat dreptul copilului meu sa aleaga (are 17 ani stie ce vrea deja) tie sincer iti recomand ceva consultatii de specialitate … fara suparare … nu religia te’a creat cel care esti.
Nu sunt depresiv, nu am gânduri negre, nu am probleme. Am regrete. Iar situațiile regretabile au fost create de religie. Asta, conform consulturilor de specialitate.
Prietene sunt doua variante:
1. esti tu slab si influentabil usor ajutat de o imaginatie bogata;
2. ai facut religie cu antichristul.
Cred ca prima varianta este cea valabila avand in vedere faptul ca nu esti la prima iesirie pe care le’as pune in categoria “ciudate”.
Pentru mine unul religia cum a fost asa s’a dus … nici macar nu imi aduc aminte ce anume am facut la orele alea ca eram prea ocupat cu chestiile cu care este ocupat orice copil la varsta aia, printre care lipitul de guma turbo in cositele colegelor.
Sa fi facut tu cumva religie catolica sau mai exact catechism? Aici sa zicem ca as intelege … dar totusi … nu l’ai facut intr’o manastire medievala.
Păi, bun, OK, dar poți generaliza experiența ta și poți afirma cu certitudine că absolut toți elevii din România vor avea o experiență similară cu a ta la aceste ore?
Eu sunt de părere că și dacă afectează negativ, la nivel psihologic, 0.1% din elevi, păi atunci nu își are locul în școală. De fapt, religia nu are ce căuta în școală. Indiferența tipic românească față de această chestiune e de-a dreptul revoltătoare. Părinții elevilor ar trebui să fie direct interesați de calitatea educației și ar trebui să aibă pretenția ca fiecare oră pe care copiii lor o petrec în sala de clasă să aibă o valoare educațională, nu o pierdere de vreme în care să “lipească gumă în cosițele colegelor”!
Acea oră poate fi ocupată cu activități educaționale mult mai importante, care sunt chiar utile pentru elevi, ca, de exemplu, literatură universală sau psihologie, deși poate ar fi mai bine să menționez un subiect tehnic precum programarea, dată fiind era în care trăim.
Adica tu zici ca sa fi un copil strengar care se ocupa cu lucruri copilaresti care apoi i’au ramas ca amintiri dragi este ceva rau, iar parintii ar trebui sa previna toate astea?! Bag seara ca in viziunea ta, scoala ar trebui sa fie ca internatele alea de pe vremuri care semanau mai degraba cu niste lagare decat cu un loc unde pe langa studii orice copil ar trebui sa il perceapa in primul rand ca un loc unde poate sa fie copil intre copii si nu robot intre roboti.
Multumesc lui Dumnezeu ca nu am fost, nu sunt si nu voi fi in viata mea vreun docil atent la ceva in afara de ce ma intereseaza si consider ca este in folosul meu. Decat sa imi bat capul cu orice altceva care nu consider ca imi era de folos din punct de vedere pragmatic … fie ca religie, fie ca literatura fie ca ce o fi fost … mi s’a parut mult mai util acel lipit de guma in cositele colegelor … macar am ce povesti la nepoti si eventual scrie intr’o carte … fara a lasa scoala sa ma creasca ca un neadaptat.
Propunerea ta este să mă duc să ameliorez efectul pentru un singur om.
Propunerea mea este să îndepărtăm cauza pentru toți oamenii.
Am fost afectat pentru că eram docil și atent la ore.
Fain scris, dar nițel cam înfiorător. Eu consider că am avut oarecum baftă și am trecut prin orele de religie ca rața prin apă, fără să rețin mare brânză, deși, desigur, erau chestii mult mai interesante pe care le puteam face în acel timp, în loc să particip la respectivele ore.
Un eveniment pe care l-am memorat involuntar și a ajuns să mă dezguste mai târziu a fost când ne-a dus popa la biserica sa prin clasa a 3-a sau a 4-a și, după ce ne-a îngrămădit pe toți înăuntru, a spus că băieții să vină după el să vadă altarul, iar fetele nu au voie și sunt obligate să stea afară. Cu ce drept i se permite domniei sale să trateze așa niște copii de maxim 12 ani? E absolut revoltător! Pe lângă asta, rugăciunea obligatorie de la începutul (sau sfârșitul orei) îmi producea scârbă.
Eu nu-mi aduc aminte de nimic de la orele de religie. Probabil că dacă era vorba de femei care trebuie să se supună bărbaților comentam ceva, dar nu țin minte.
Am imunitate împotriva bullshit-ului și am dat religiei importanța pe care o merită: fix o ceapă degerată.
Bineînțeles că poate aș fi fost mai întreagă la minte fără religie, dar eu nu sunt masochistă să mă întreb cum ar fi fost, ce ar fi fost, etc. Iau viața așa cum e pentru că știu că regretele nu ajută. Adică dacă am spart ouăle pentru omletă, atunci mănânc omletă cu plăcere, nu stau să mă gandesc că poate erau mai bune ochiurile. E un mod simplu de a-mi păstra sănătatea mintală.
“Prefer să mor, decât să trăiesc prin monstrul pe care religia l-a creat, sper că acum sunt suficient de explicit. Mi-e, și așa, de-ajuns că trebuie să trăiesc cu el, nu este cazul să și trăiesc prin el.”
Asta e o dorinţă din categoria care nu trebuie exprimată prea uşor în public în 2015.
Un anume Putin, Vladimir V., ţi-o poate îndeplini cu multă generozitate.
Cam da. Cam prea da, mai ales că nu m-am ascuns în a-mi asuma niște opinii care lui nu-i fac cinste.
Robin nene, nimeni nu poate fi indoctrinat, daca nu are slabiciune pentru asta. Dar citind textul tau, cred ca ai o problema. Cauta-te de un terapeut, o sticla de coniac, o excursie la Ibiza, ca prea esti depresiv.
Iote, exemplul meu:
1. 5 preoti in familie. Pe langa preoti, mai erau cantori, diaconi, etc. Practic am crescut langa biserica.
2. N+1 Preoti in jurul meu, de diverse denominatiuni. Clienti, prieteni, concurenti, whatever. Daca ma gandesc bine de tot, m-am invartit mai mult intre clerici decat intre laici.
3. Seminar teologic terminat, dar ales alta cariera.
Na, ce zici Robine, cine avea mai multe sanse la indoctrinare? Amu inteleg ca ai tu piticul personal catre tot ceea ce inseamna Divinitate si e dreptul tau, bravo tie. Dar atentie: un om care isi asuma ateismul nu are problemele tale. Deci, se pune intrebarea: ce esti tu, de fapt?
Orice copil poate fi indoctrinat cu orice.
Iar exemple sunt cu duiumul, parca săptămâna trecuta a fost o știre cu descreierați care au detonat o bomba cu o fetita de 10 ani?
Si mediul de acasă il poate influenta dar fiind vb de scoală interesul ar fi sa scoți niște copii echilibrați mental nu sa-i zombezi si tu, poate si asa sunt făcuți pe acasă zob.
Pe mine sincer ma îngrijorează ce anume poate sa învețe la scoală pe tema asta, si in ce mod se poate asimila, profesorul poate avea o autoritate mult mai mare decât părintele, din start ei sunt percepuți ca nu știu ce sfinți…, si ritualurile o impun, pupături de mana, sărut mana părinte, cruci si alte închinăciuni
Si eu nu vreau asta, nu-mi place, nu vreau ca, copilul meu sa i se bage in cap prostii cu sfinți si ritualuri “de bine”, nu vreau sa se simtă inferior nimănui, inclusiv profesorilor
Noi si acum ne-am învățat sa ne spunem pe numele mic, tata e din an în paste, si asa vreau sa rămână, o fire independenta care sa întrebe “de ce”, sa caute răspunsuri, sa verifice, nu sa accepte orice din cauza unor persoane cu autoritate.
Ori biserica numai asta nu oferă.
Acum, chestia e ca eu ma descurc, si sunt in stare sa calc pe oricine pentru asta, dar dacă e sa luam niște familii defavorizate sau nevoiașe ?
In loc sa-i mai scoată din mizerie, mai rău ii îndobitocește, totul depinzând de scorurile de prostire situația se va răsfrânge într-un final si asupra celorlalți.
Eu tot timpul ma certam cu profesoara de religie in liceu. Ii spuneam ca este o materie inutila care ma invata sa fac fix nimic! Cand a inceput sa ne dea teste despre cum e asezata biserica, ce fel sunt asezate icoanele ne-am revoltat cu totii. Am pus pixurile pe masa si o ora ne-am uitat la profesoara. Toti am luat 2 pentru atitudine urmand apoi sa ne treaca 10 pentru ca…deh! la religie nimeni nu pica.
Aveam o profesoara retardata care refuza orice fel de dialog. Ea avea o programa pe care trebuia sa o respecte. Iar eu cand am intrebat-o de ce sa cred in Dumnezeu si nu il Allah m-a dat afara de la ora. Ata ete! Oameni limitati.
Mi-ar fi placut sa invat despre istoria religiilor. Nu despre biserici si alte porcarii din astea inutile. Sa am alternative, sa descopar si altceva. Nu doar despre un Dumnezeu care imi da nana daca fac o prostie. Din pacate cam asta se invata la scoala…ai facut ceva rau…pooooc! ajungi in iad. Ai gandit in afara bibliei…pfoooooooai! Trebuie sa fii ars pe rug. Daca voi avea vreodata copii cu siguranta nu o sa ii trimit la orele de religie. Este o aberatie. Timp pierdut pentru ei. Mai bine ii trimit la biblioteca sa isi aleaga o carte pe care sa o citeasca. Sigur descopera mai multe lucruri asa.
Si mai e o chestie. Multi confunda religia cu credinta. Ma uit la parintii mei. Ei sunt persoane credincioase. Fac bine nu pentru ca asa spune la carte, ci pentru ca asa simt. Se roaga nu pentru ca da bine mai tarziu, ci pentru ca asta simt. Cred ca daca oamenii ar face anumite lucruri doar pentru ca asa simt si fara sa ceara aprobarea celorlalt/ sa aiba spectacori lumea ar fi de 1000 de ori mai buna. Desigur acum visez la ceva prea frumos.
Cred că religia a îngustat-o, acum, că stau să mă gândesc.