Un subiect destul de greu pentru o dimineaţă de joi, dar trebuie să vă întreb ce părere aveţi despre eutanasie. Ştiu că am avut un articol pe tema asta, dar nu-l mai găsesc. În fine. Povestea este asta: un om din UK, bolnav incurabil, a mers, împreună cu soţia, să moară, într-o clinică privată, în Elveţia. Probabil aţi văzut la ştiri chestia asta (eu am vazut-o la N24, dar nu au un site funcţional).

Nu pot să nu apreciez iubirea ei pentru el, fiindu-i alături până când moartea i-a despărţit. Nu pot să nu remarc dăruirea şi altruismul soţiei şi înţelegerea suferinţelor soţului. Şi, cel mai greu, acceptarea deciziei lui. Cred că şi eu, în aceeaşi situaţie, aş fi făcut la fel.

Nu mă interesează ce crede Biserica despre asta. Pentru viaţa şi moartea mea eu decid, nu Papa de la Roma. Mă rog, îs ortodox, dar nu asta este ideea, ci faptul că, după părerea mea, singurul gest de umanitate pe care-l mai poate face cineva faţă de un om bolnav incurabil este să-i permită, dacă acesta doreşte, să moară cu demnitate şi, cel mai important, să nu sufere nenecesar.

Doamne – fereşte să ajung într-o asemenea situaţie. Doamne – fereşte. De aceea ţin să precizez, ca să fie ştiut: băi, dacă, Doamne – fereşte,  ajung într-o situaţie în care sufăr şi n-am şanse de vindecare, plm, am pretenţia de la voi să deconectaţi aparatele. Şi nu mă deranjează dacă vă serviţi cu organe de la mine. Îmi este clar că acolo unde merg eu nu mi le mai trebuie. Aşa că dacă pot să salvez o viaţă, de ce nu? Deci da, sunt de acord şi cu transplantul de organe, cum sunt de acord şi cu eutanasia.

Dacă un om este bolnav incurabil NU am dreptul EU de a decide pentru EL şi, cu atât mai mult, de a decide că EL trebuie să sufere.

Voi ce părere aveţi?