Scenatiu fictiv (fictiv, da?): întâlneşti pe X, te place, te soarbe din priviri, arată bine şi tot, numai că are un mic defect rezultat în urma căsătoriei. Încet – încet ajungi la un punct în care carnea ta cere carnea lui X, dacă mă înţelegeţi…

Din câte văde eu sunt doar două posibilităţi:

• Rezişti eroic ispitei şi îţi vezi de treabă, că doar e luată cu cu acte.
• Cedezi ispitei, că vrei sex şi X vrea sex (fiindcă dragoste are acasă).

Ce faci în cazul ăsta?

Nu mă aştept să răspundeţi la întrebare fără să răspund şi eu. Numai că nu sunt sigur ce să fac (deşi sunt sigur ce vreau)…  De exemplu eu cred că există un lanţ sexual, asemănător cu lanţul trofic…

1. Persoană ce n-are probleme în a se cupla cu partenerii (partenerele) altora. Are parte de multă acţiune.
2. Persoană care are, câteodată, o jenă în a se cupla cu… Are parte de acţiune în cantităţi decente şi variate.
3. Perosană care nu se cuplează niciodată cu… În fiecare zi are parte de acelaşi "fel de mâncare".

Bun, niveul de etică creşte de la 1 la 3 (deloc – prea multă). Logic de ce şi clar pentru oricine. Mie, însă, nu mi-e clar care este niveul de fericire… Adică parcă o şi văd, fictiv vorbind, cum îmi face o frecţie cu burtă caldă… Deci, dacă eşti de tipul 1 sau 2 întrebarea mea este:

"Cum iei decizia de a te cupla cu cineva căsătorit?"

Sau dacă eşti 2 sau 3:

"Cum iei decizia de a nu te cupla cu cineva căsătorit?"

Aici mă refer doar la sex, nu la vreo relaţie sau ceva. Mă refer doar la ceva carnal… Întreb asta pentru că eu mă gândesc aşa:

1. Am şi eu dreptul de a fi fericit.
2. Am nevoie să fiu fericit, măcar pentru câteva ceasuri (a se remarca cum am pus problema ca şi cum ar fi un caz umanitar).
3. Dacă vrea să-şi înşele bărbatul o s-o facă oricum. Poate, la fel de bine, să-l înşele şi cu mine.
4. Vrea doar sex, dragoste are acasă.
5. Şi pe mine m-au înşelat partenerele. Se cheamă echitate, că doar se învârte roata.

Dar mă gândesc şi aşa:

1. Dacă e ea curvă eu nu vreau să fiu ca ea.
2. Ce face ea e problema ei, eu nu vreau să mă implic.
3. Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face…

Normal, dilema se amplifică:

Mă, dacă are o slăbiciune pentru mine nu înseamnă că e ea curvă ci că sunt eu mai special.

Deci, sunt încurcat rău de tot, fictiv vorbind. Nu ştiu de ce, parcă mai de mult era mai simplu. Cred că am început să îmbătrânesc…

P.S. Am precizat ce drgăuţă la faţă este, cu sânii dreptţi şi fundul mic şi rotund este ea? Fictiv vorbind, desigur…