Aseară, venind pe drum, eram victimă sigură. Nivelul meu de energie ajunsese undeva la la unghia broaștei, deci și o pisică dacă mă ataca, ăla eram. Mergeam pe stradă în timp ce cu un ochi dormeam, undeva un cățel de vreo două kilograme mă lătra ca să mă sfâșie, dar am ocolit prin altă parte, fiindcă nu mai aveam nici măcar energia să mă enervez.

Ajung la bloc, urc scările cu viteza unui pensionar, intru în casă și m-apuc să citesc un pic niște poezii de Șt. Augustin Doinaș, dulce desfătare, ca să mă mai relaxez și să mă deconectez, spre a putea adormi. Ar trebui să încercați și voi.