Nu știu de unde am băut apă de baltă, nefiltrată. Bine, știu de unde, dar nu e relevant. Și era filtrată natural, peste șapte pietre. Altfel, m-am stricat la stomac, înainte de prânz, într-un mod epopeic, de nici nu mi-am imaginat vreodată o fază ca asta. Și, culmea, am simțit  gustul ei, al apei adică, dar nu mi-a dat prin cap cât a putut fi de grav.

Titlul vine de la faptul că pentru stomacul meu era o catastrofă, dar de la faptul că pentru univers nu-i bai. Aviz celor care beau apă îmbuteliată și care nu pot garanta pe unde a stat apa aia (adică a fost ținută în soare, să facă bacteriile un pic de fotosinteză). Dar cine sunt eu să judec?