Eram la muncă și mă răcoream, privind o scară metalică, în special îmbinările făcute folosind niște șuruburi dintr-un oțel de cea proastă calitate (nu cred că ar rezista unui cutremur) – știu asta pentru că:

1. Am lucrat în uzină.
2. Știu de la tata ce și cum e cu oțelul.

Dar divaghez. No, și cum mă uitam eu cu atenție la șuruburi, am dat un pic cu unghia pe unul, să văd dacă lasă vreo urmă (știu că pare absurd, dar nu e). Și atunci observ  cum ceva se mută un pic mai încolo, întrucât se pare că-l deranjasem.

Eh, atunci s-a oprit inima în mine, când m-am prins că era un fel de bărzăune/ tăune/ muscoi din ăla de mușcă/ înțeapă extrem de nasol. Pe bune, s-a oprit inima în mine, ca la ceas. Noroc că m-am retras la timp și că muscoiul, sau ce naiba era, avea o altă preocupare. Oricum, m-am speriat. Tare.