Gândire de copil tâmpit
Aseară, ultimul meu gând înainte de culcare a fost concluzia unui flashback pe care îl avusesem și care, într-un fel, mă făcea să mă simt jenat de un mod de gândire pe care îl aveam acum vreo cincisprezece ani.
Pe vremea aceea, deși a trecut destul de mult dar parcă a fost ieri, purtat de melodrama specifică vârstei, încercam să creez situații de genul: omul potrivit la locul potrivit pentru femeia potrivită. Câtă minte lipsă aveam!
Chiar țin minte că la un moment dat m-am deprimat gândindu-mă că m-am plimbat peste tot, pentru a fi la locul potrivit, așteptând-o pe femeia potrivită. Cretin, debil, dubios și duios, știu. Pentru că eram un copil iar iubirea, pentru mine, era ceva mistic.
Iar adevărul este că prima dată când intri în contact cu candoarea iubirii unei fete, ca băiat ești un pic marcat – în sensul că s-ar putea să-ți placă femeile toată viața și că o să vrei mai multă guriță și ălea – lucru care topește un pic logica și rațiunea și tot, sub văpaia fierbinte a pasiunii.
Nici nu știu, de fapt, de ce povestesc asta.
Gândire de copil inocent…
Sau așa. 🙂
Foarte frumos spus… „candoarea iubirii unei fete”…
😀 Ah, cuvinte… =))
Am patit-o de multe ori. Chiar recent, acum la „batranete”. Sper sa nu se mai intample.
Dubios. Cum de?
Dimineata inca stranutata!
Este minunat sa te indragostesti, sa iubesti, sa suferi si sa iubesti iar. Asta inseamna sa vibrezi iar din punctul meu de vedere, asta este primordial in viata unui om. Minunat este ca-ti amintesti de ganduri si emotii din urma cu 15 ani ca si cum s-ar fi intamplat ieri, om cu de toate ce esti tu 🙂
😀 Bună dimineața și ție!
Deh, probabil că am momente când mă pierd…
Si cand ma gandesc ca eu le scriam poezii pentru a beneficia de …. candoare 😀
Și eu le scriam. Din zece strofe, maxim una își făcea efectul. =))
Trist! Si mie mi sa intamplat! Un sut in fund un pas in fata! sau Omul din greseli invata!
Corect. Dar eu nu o văd ca pe o greșeală.
Cand iubesti nu gandesti ce faci si mai ales cand esti adolescent. Faci lucruri care mai tarziu ti se par prostesti.
Da, probabil că da. =))
Robin…iar te lua fiorul dragostei….iubirea la noi cam trece prin ratiune cel putin la mine…mi-e foarte greu..sa ma mai indragostesc….si sincer….imi pare rau ca am dezamagit oameni care meritau din acest punct de vedere!
O spui de parcă dragostea ar fi un lucru dubios, sau mi se pare mie? =))
Mai recunosc ca pt mine este …ma intreb dc mai exista!…cand ….oare?!
Amu, cred că orice om își are întrebările…
dap ideal ar fi dca ar gasi si ceva raspunsuri!
Depinde de fiecare unde și cum le caută.
Mi-ai dat de meditat!
😀 Meriți.
Adevăru-i că ai o față de stalker =))
Am, drept îi. =))