Cu bune și cu mai puțin bune, anul 2012 a fost unul interesant, un an în care am căutat o cetate dacică pe care n-am găsit-o din cauza terenului inaccesibil, a fost un an în care am văzut o parte din țară și o fărâmă din străinătate…

Pe final de an m-am apucat să-mi pun în ordine pozele – activitate de la care m-am substras vreme de mai mulți ani, tot pe final de an mi-am schimbat și locul de muncă și, evident, tot pe final de an îmi permit și o scurtă retrospectivă, pentru că acum un an nu speram să regăsesc plăcerea de a conduce, la fel cum atunci nu puteam avea certitudinea că mă voi putea ridica la înălțimea exigențelor proprii.

Am certitudinea, acum, că m-am ridicat și, departe de a fi perfect, sunt un om vertebral, lipsit de modestie în situațiile uzuale, modest în cazurile în care eleganța proprie o impune, pentru că nici în acest an nu m-am lăsat călcat în picioare de nimeni la fel cum nu mi-am bătut joc de nimeni, în ciuda vecinilor care, văzându-mă pe prima pagină a unei gazete, la un miting pro-constituție – furat de PDL/ ARD și transformat în miting pro-Băsescu – mi-au pus cuișoare la cauciucuri, ignorând în prostia lor că stăm la câțiva metri de o vulcanizare.

Da, anul 2012 a fost încă un an în care am luptat pentru bun simț și responsabilitate (nu e vina mea că politicienii au furat acest deziderat și l-au transformat hoțește în slogan politic, n-am nicio legătură cu ei) – conform îngustului și deloc completului meu orizont, 2012 a fost încă un an în care am pierdut din viața mea oameni ce-mi erau importanți, respectiv a fost un an complet, complex, demn de trăit.

Desigur, în continuare nu am reușit să devin semnificativ mai facil de abordat în relația cu ceilalți, dar nici nu m-am sustras lumii sub pretextul că este crudă și rea – chiar și asta are leac.

Vedeți voi? Acum, pe final de an, am gânduri multiple iar șirul lor este mai greu de urmărit, așezat pe foaia electronică a celui de-al cincilea an de blogging, de aceea, cred că cel mai bine ar fi ca, la cumpăna dintre ani, atunci când ciocniți un pahar de șampanie, să vă propuneți ceva, să nu spuneți nimănui ceea ce v-ați propus, și – pe parcursul anului 2013 – să și realizați acel ceva.

Și-aș vrea să știu, la anul pe vremea asta, dacă ați realizat ceea ce v-ați propus, Nu mă interesează ce, nu-mi permit – din respect – asemenea indiscreții, doar mă interesează dacă da sau nu.

În fine, deja v-am răpit prea mult din timpul de odihnă și petrecere și – ca atare – vă rog să-mi permiteți să mă retrag un pic în lumea neconectată, dorindu-vă, cu cea mai profundă sinceritate, tot binele pe care mi-l doresc și mie.

Sărbători fericite! și La mulți ani!

Să fiți chibzuiți!