Îmi pare rău dacă par arogant
Mi s-a reproșat în mai multe circumstanțe că mă cam dau mare cu inteligența mea, că ar trebui să o las un pic mai moale pentru că unii dintre oameni se simt frustrați în jurul meu…
Îmi pare rău. Sunt un tocilar grăsuț, cu dantură proastă și ochelarist, un pic rârâit și cam sincer în relația cu ceilalți. În afară de inteligență, nu prea am cu ce ieși la înaintare, că n-am atât de multe calități care să mă decoreze ca om în spațiul public. Sau, dacă am – poate am, dacă până la vârsta asta n-am învățat să le scot în evidență, acum nici atât nu o mai pot face.
Vreau să subliniez faptul acesta: cu cât mă aflu într-o companie mai frumoasă uman (trup, emoții, educație, cultură), cu atât mai tare încerc și eu să înfrumusețez adunătura plăcută, scoțând la înaintare inteligența care – să fim sinceri – nu e chiar atât de mare.
Deci nu, nu sunt arogant, ci doar încerc să mă ridic la înălțimea standardelor pe care mi le impun cei pe care îi stimez sau îi plac. Și-mi pare rău dacă, prin asta, par arogant. În circumstanțe mai normale, sunt chiar un tip OK.
Omul este un actor pe scena societatii. In functie de legile care guverneaza societatea, in functie de grupul in care ne aflam, ne asezam masca adecvata situatiei. Raman la parerea ca nu putem sa cunoastem cu adevarat un om decat daca il observam in mai multe ipostaze, in mai multe „roluri” sociale. Si nici atunci cunoasterea nu se realizeaza pe deplin, ci mai degraba ni se dezvaluie bucatele din Sinele sau.
Foarte interesant, îmi scăpase acest aspect.
„cu cam sincer în relația cu ceilalți.” – de modificat 😀
Eu iti mai pot aduce si alte calitati: stii sa iti apreciezi prietenii (nici nu mai stiu de cate ori i-ai multumit lui Mihai pentru ajutorul pe care ti-l acorda), stii sa fii un romantic incurabil (dovezile stau in poezii si in modul in care vorbesti despre gazela ta), un bucatar desavarsit (nu doar o data am salivat la retetele tale) si un curios incurabil (ai luat lectii de tango, acum faci cursuri de arta fotografica).
Cine a zis ca esti arogant inseamna ca nu a trecut nici macar o data pe acest blog si nu a purtat o discutie matura cu tine.
Zic si eu.
Poate că nici eu n-am știut să mă desfășor…
Eu nu cred ca este cazul. Si chiar daca nu ai stiut sa te desfasori era simplu daca iti atragea atentia asupra acestui fapt si lucrurile erau mai simple
Prefer să cred că eu am o problemă.
Prefer sa crezi ca altii au o problema
Este foarte drăguț din partea ta!
Există și oameni a căror avuție este inteligența și, în același timp, comportamentul lor lasă multe de dorit. Permite-mi să-ți ofer un exemplu:
Ieri am fost la o întrunite oficială pe tema criptării complet homomorfice, unde au participat o parte dintre cei mai deștepți oameni care lucrează în acest domeniu: matematicieni renumiți și cercetători faimoși. Ei, bine, întrunirea a constat în trei prezentări foarte tehnice, intrând în multe detalii matematice despre care nu am auzit în viața mea. În fața mea, în primul rând, se afla un moș de vreo 70 de ani, extrem de inteligent, un matematician faimos al cărui nume îmi scapă. Cum a început a 2-a prezentare, dânsul a scos din buzunar cutiuța de ață dentară și a început să-și curețe dinții cu gura căscată până la urechi, în timp ce prezentatorul se chinuia să ne arate niște formule. Apoi, cum acest prezentator nu se descurca prea bine, către sfârșitul prezentării sale, văzând că și-a depășit timpul și că lumea nu reușește să-l urmărească, ne-a anunțat că mai are niște lucruri de spus, dar sare câteva din ele și termină imediat. Moșul din fața mea, plictisit, îi spune direct: „I think you should stop now.” Omul a încercat totuși să continue și să își termine prezentarea, din respect pentru restul persoanelor prezente în sală, probabil…
Ei bine, știu cu certitudine că tu nu faci parte din această categorie de oameni îngâmfați, dar vreau totuși să subliniez că inteligența nu implică mereu noblețea persoanei.
Cam nasol exemplul tău. 🙁 Bănuiesc că se întâmplă și la case mai mari, nu doar în mediul academic românesc.
Dar nu mai e vorba de mediul academic romanesc, ci de cel din tara lalelelor, care pana acum s-a dovedit a fi a ratustelor 🙂
Ce rățuște?
Yeap, tocmai, chiar e vorba de casele mai mari.
Asta încerc să evidențiez. 😛