Înapoi în Timişoara

După ce iari am terminat sesiunea astăzi am venit înapoi în Banat, ca de obicei cu Normandia, numai că astăzi nu i-am mai spus şoferului să mă pună pe lângă o fată… Am zis că hai să-mi încerc norocul…

Şi bou am fost. Am nimerit pe locul 33, fix în enclavă, în spatele autocarului. Io şi liliecii. Mă apuc să ascult muzică şi pe la Haţeg opreşte omul în autogară. Cobor să bat o juma’ de cui şi-apoi intru la loc în autocar pe uşa dinspre mijlocul maşinii. Şi văd fix în faţa mea o brunetă, au mamă, patos şi durere nu altceva. Nici nu ştiu cum de n-o observasem până atunci. Io eram complet debusolat şi nu mai ştiam pe unde am locul iar ea se uita cu ochii mari la mine. Cred că era la master pe undeva, că era de-o vârstă cu mine şi îmbrăcată studenţeşte. Trist mă regăsesc suficient cât să-mi găsesc locul şi  văd că un domn se pusese în locul meu, că io stăteam la geam. Nu mă deranjează aşa că mă aşez pe partea dinspre culoar şi continui să ascult muzică. Scot şi o carte, da, aia despre genii, şi mă pun pe citit.

Şi vecinul se pune şi dintr-o sacoşă pe care o pusese între picioare, de-mi răpea mie din spaţiu, că n-avea unde altundeva să o ţină, îşi scoate un sandviş imens, cu parizer, de genul o jumătate de pâine, unt, ouă fierte şi parizer de pasăre… Nu mă omor după parizer, dar fiind deja trecut de ora 10 începuse să mă ia cu fomiţă, că io nu mănânc când merg la drum, să nu mi se facă rău. Da, îs sensibil… Şi sufăr!

De la Haţeg am mers spre Caransebeş, trecând întâi prin Oţelu Roşu. Urât nume are localitatea aia, dar măcar au un Muzeu de geografie literară pe care trebuie să merg să-l vizitez, să nu mor ignorant şi să ştiu şi eu cu ce se mănâncă aşa ceva. În Oţelu Roşu opreşte şoferul cât să ia câţiva pasageri. Atunci am mai văzut o gazelă, cu părul negru, etc, ce se juca, la un moment dat pe un laptop Acer (mie aşa-mi părea). Cred că se uita la un film.

La Caransebeş se bagă şoferul nu-mi dau seama pe unde, şi iese pe drumul european fix lângă gară unde oprea de obicei. Numai că azi n-a mai oprit decât să lase 2 – 3 pasageri şi dus a fost. Şi de la Haţeg am mers în continuu până la Timişoara de mă durea câte ceva în partea dorsală, că nici nu aveam loc să mă întind… Mă zbăteam ca peştele pe uscat, dar tot degeaba, că drumul era rău iar autocarul mergea încet…

Acolo, undeva între Caransebeş şi Lugoj, a coborât şi o fătucă de vreo 10 ani împreună cu bunicul ei. Poate n-aş fi observat treaba asta dacă fătuca nu era îmbrăcată cam aşa: nişte cizmuliţe maro cu care de-abia putea să meargă pentru că o strângeau, probabil de la vreo soră mai mică. O bluză cu dungi orizontale, galbenă, tot de mărime mai mică decât ar fi trebuit. Purta şi nişte pantaloni maro care-i rămăseseră mici iar în cap avea o căciulă de Moş Crăciun. Şi peste toate astea, într-un şi mai mare contrast, un palton albastru care-i ajungea până la gambe, probabil de-al mamei ei. Îmi părea rău de copilăria asta ce părea destul de chinuită de lipsuri. Acum să vină ăia de la Bucureşti să îmi cânte frumos despre reformele din Agricultură…

Ţin încă o dată să le transmit ceva cald în gură şi la toţi ăia de or fost miniştrii transporturilor, că între Lugoj şi Timişoara îţi rupi maşina în două. Şi mai erau şi nişte tirişti de te-apuca benghea. Cine a mai pomenit să opreşti pe drumul european şi să te culci? Pe carosabil, nu pe margine! Adică înţeleg, oboseală, etc. Dar faci coloană în spate, că nu poţi depăşi cum vrea muşchiul tău, iar pe contrasens se circulă că, scuzaţi pardon, în acte e drum european. Şi aşa am pierdut vreo 5 – 10 minute să depăşim două obstacole…

Când am intrat în Recaş deja îmi ploua în gură, că nu mai fumasem de 200 de kilometri… Aşa că este evident ce am făcut primul lucru când am ajuns în Timişoara: am îngheţat, că şi aici e friguţ. Mă rog, la -1oC nu poţi spune că e cald. Plus că mă doare şi capul, nu ştiu de la ce. Aşa că azi stau să mă odihnesc. Şi nu, de-acum încolo îi zic la şofer să nu mă mai pună în enclavă…

4 Comentarii

  1. cipoc 16 februarie 2009 la 16:28 - Raspunde

    sa zici mersi ca se putea si mai rau:))
    daca nimereai langa unu` cu ceapa si usturoi in mana?:D

    • Robin Molnar 16 februarie 2009 la 17:11 - Raspunde

      :woohoo: Dacă nimeream asta scoteam şi io slana din traistă! :woohoo: Ce chindie trăgeam… 😀 😀 😀

  2. skywalker 16 februarie 2009 la 20:33 - Raspunde

    totusi sunt curios de ce intodeauna memorezi tot ce se intimpla in autocar? mi s-a facut si mie mila de fatuca aceea 🙁

    • Robin Molnar 17 februarie 2009 la 07:11 - Raspunde

      :woohoo: Memorez pentru că altceva mai bun nu am de făcut. :woohoo: Şi mie mi s-a făcut milă de fătuca aia. Dincolo de aparenţele de dură (avea o privire fixă, etc) se vedea că este doar un copil… :s Nu m-aş mira dacă are grijă de vreo 3 – 4 fraţi mai mici… :s

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.