Nu sunt frustrat de felul în care arăt, de chestii mărunte, însă sunt frustrat de felul în care gândesc. Deşi mie mi se pare normal, firesc şi logic felul în care văd lucrurile, îmi dau seama, în fiecare zi, că sunt minoritar.

Încerc, în limitele în care inteligenţa şi răbdarea îmi permit, să le ofer celorlaţi ceva bun. Un gând, o idee, o vorbă. Şi nu ştiu cât de mult reuşesc. În speranţa sinceră că poate cuvintele mele vor rezona în mintea unor oameni am scris despre nişte minuni, despre nişte chestii ce par atât de mărunte încât se apropie de banal, dar care se deosebesc de acesta prin faptul că înseamnă, totuşi, ceva.

Nu ştiu cât am reuşit. Poate că în complexitatea acestui blog purtător de mesaje, utilitatea a înlocuit subtilul. Sau poate că acesta nu este locul potrivit pentru anumite fineţuri şi sensibilităţi. Eu încerc, totuşi. Pentru că vă iubesc, dragi cititori, şi vă respect.

Cine ştie? Poate că fiecare este minoritar în felul său.