Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
“și cu siguranță sunt extrem de puțin tolerant față de nesimțire, lene, prostie”– iti zic ceva: astfel de atitudini nu au parte de toleranta. Sunt sigura ca nici o persoana nu ar tolera prostia.
Cat despre restul.. poate ca te apuca melancolia si spui in sufletul tau: pe vremea mea nu era asa. Asemenea cuvinte le spun si eu. Singura diferenta este ca eu am invatat sa le ignor. Nu stiu daca este de bine sau este de rau, dar sunt sigura ca m-as imbolnavi de nervi daca m-as gandi in fiecare zi la schimbarile mai putin pozitive [din punctul meu de vedere].
Sunt sigura ca daca ai da peste o persoana “nesimtit” de politicoasa ai ajunge sa iti pui niste semne de intrebari: oare joaca teatru, oare este sanatoasa la cap?
Din pacate, societatea in care traim nu ne permite sa fim 100 % politicosi.
Parerea mea 😀
Da, mi-a plăcut mult asta, deci subscriu 100%:
Și eu am problema asta, dar încerc s-o las mai moale. N-am nimic cu ăia proști în sensul că nu-s copți la minte (kinderi care se hăhăie în limbaj nearticulat, posesori de haine ca niște zdrențe cool, tineri aiuriți care blochează trotuarul – așa-s ei, o să se deștepte cu timpul), ci cu ăia nesimțiți:
– șmecherași care se fac că se împiedică de tine, pe care îi articulez cu o poșetă în cap
– hipsteri care aruncă hârtii pe jos, pe care îi pun să-și ducă gunoiul la coș – funcționează dacă îi faci de cacao în public
– plictisiți care ascultă manele în locuri unde n-ai cum să-i eviți și care se potolesc rapid când îi anunț că ori încetează ori le sparg eu telefoanele (o fi foamea mare, dacă singurul argument care merge e că-i lași fără unealtă)
– cerșetori pe care îi trimit la muncă – oricum nu se duc, dar măcar nu primesc bani nici de la cei ce se află în apropiere
– bătrânei care se înghesuie în mijloacele de transport în comun exact în perioadele mai aglomerate ale zilei, cărora nu pierd ocazia să le spun să-și aleagă alte ore de plimbat prin oraș dacă nu le convine, că oricum sunt la pensie și n-au alte activități.
Frumoasă clasificare, da. Doar de curiozitate: câte kilograme are poșeta ta? =))
Maxim 1 kg, că nu e bine să fie prea grea din cauză că suprasolicită umărul. Aici contează rușinea îndurată, umilința de a fi pus la punct când ești cu gașca, în fața căreia vrei să pari macho, trendy, cool. În plus, copiii sunt foarte nemiloși, râd cu sete de cel care și-o ia pe coajă, indiferent că e prietenul lor sau nu.
Psihologia va fi utilă mereu, ascultați la baba TNH, că știe ce spune.
Am înțeles, o să încerc să țin minte pe viitor. Chiar dacă n-am poșetă.
Stai aşa…
Tolerenţa nu are nimic cu înţelepciunea acumulată odată cu înaintarea în vărstă… tinerelule.
Din contră, înţelepciunea acumulată odată cu trecerea timpului, te face mai puţin tolerant faţă de anumite lucruri sau idei. Ce ai avea de pierdut dacă susţi anumite idei, cunoştiinţe acumulate prin experienţă proprie ?
Interesant punct de vedere, îmi place mult. 😀 Este o apologie fină, aici.
E de la bere
De la bere, sau nu, e frumos. 😀
Termenul cel mai potrivit Robin este sa fii indiferent la ceea ce nu te priveste…crede-ma ca si eu eram haiduc…si facem dreptate prin “codrii” patriei dar…am dat cu capu de sus…de m-am linistit….eu cred ca e semn de intelepciune nu batranete!
Dacă aș fi indiferent la chestiunile care nu mă privesc, aș fi suficient de tolerant încât să dorm, lăsând națiunea să nască monștri.