Întrebări despre mine
- Oare nu cumva am o gândire prea progresistă?
- Oare nu cumva sunt prea idealist?
- Nu sunt cumva pueril?
- Oare unde greșesc în relația cu ceilalți?
- Oare cer prea mult de la ei?
- Sau de la mine?
- Oare sunt prea rigid?
- Sau prea fixist?
- Oare cum arăt eu în peisajul vieții de zi cu zi?
- Și oare cum mă percep ceilalți?
Cred că acestea sunt cele zece întrebări pe care ar trebui să ni le punem în relația cu ceilalți. Sau nu?
Eu sunt curioasa, oare cum esti tu pentru tine?
Pentru crocodilita esti in functie de cum te „provoaca” ea si de capacitatea ei de perceptie subiectiva.
Pentru restul peisajului… esti in rest. Si ar trebui sa conteze pentru tine mai putin, ca de aia se numeste rest 🙂
Eu, pentru mine, sunt cel mai sever și cel mai căpcăun.
Severitatea incurajeaza la reguli. Asta mi se pare de bine daca faci diferenta dintre reguli pentru ca „asa trebuie” si trairi pentru ca „asa imi place”.
La incapatanare, probabil ca vorbesti despre cea constructiva si nu despre cea a unui catar 🙂
Regulile pot fi, uneori, și o povară. 🙁
Tocmai din acest motiv am specificat, sunt bune daca stii sa faci diferenta. Daca iti insusesti reguli pana acolo incat iti devin o povara, il pierzi pe „asa-mi place”.
Oare nu cumva tu te responsabilizezi cam mult?
Habar n-am. :((
Nu-s cam putine intrebari?
Mai ai și altele?
Nu, eu nu cred ca ar trebui sa ne punem astfel de intrebari in relatia cu ceilalti, pentru ca altfel ar insemna sa traiesti prin prisma altora, ceea ce nu este bine, devenind alta persoana. Cred ca trebuie sa fii asa cum esti tu, iar persoanele care-ti sunt apropiate si pentru care contezi o sa te perceapa exact asa cum esti tu. Parerea mea este ca cel care isi pune asemenea intrebari sigur are o problema de integrare sau se teme de ceva …
Just, just. 😀
1. Oare nu cumva am o gândire prea progresistă? – Don’t we all? 😀
2. Oare nu cumva sunt prea idealist? – Normal.
3. Nu sunt cumva pueril? – Câte odată.
4. Oare unde greșesc în relația cu ceilalți? – Că interacționezi cu oameni net inferiori ție.
5. Oare cer prea mult de la ei? – Pai, e ca și cum ai cere unei maimuțe să studieze fizică cuantică.
6. Sau de la mine? – Da, pentru că îți arzi prea mulți neuroni încercând să descifrezi prostia.
7. Oare sunt prea rigid? – N-aș zice. Poate doar încăpățânat 😛
8. Sau prea fixist? – Tot ce-i posibil.
9. Oare cum arăt eu în peisajul vieții de zi cu zi? –
Ca un geekCa orice IT-ist.10. Și oare cum mă percep ceilalți? –
Ca orice IT-istCa un geek.Subscriu. =))
Fiecare om te percepe altfel, nu poti avea pretentia sa fii pe placul tuturor, important e sa fii multumit tu de tine si apropiatii tai de tine, in rest nu prea conteaza.
Daca iti pui intrebarile astea prin prisma blogului e alta mancare de peste, dar aici e ceva virtual si nu ar trebui sa ti-le pui, cei care vin si iti citesc si comenteaza blogul inseamna ca le place cum scrii si te percep prin ceea ce scrii nu prin ceea ce esti tu in realitate.
Da, cel mai greu în viață este să accepți că nu ești cel mai iubit dintre pământeni.
Oare nu cumva am o gândire prea progresistă?- Oare???
Oare nu cumva sunt prea idealist?- Nu
Nu sunt cumva pueril?- mai ai tu scapari de-astea…
Oare unde greșesc în relația cu ceilalți?- asta o sa ti-o zic la telefon
Oare cer prea mult de la ei?- Oare stii sa formulezi corect ceea ce ceri? Oare esti realist si esti perfect constient de ceea ce ceri de la ei??
Sau de la mine?- Nimeni sa nu se intinda mai mult decat ii este plapuma
Oare sunt prea rigid? asta nu
Sau prea fixist? da ai tu niste fixuri ale tale
Oare cum arăt eu în peisajul vieții de zi cu zi? hehe…nici nu vreau sa stiu
Și oare cum mă percep ceilalți? visator si cu capul in nori
Deh, știi tu ce știi. =))