Sau cum m-am făcut un pic de baftă, azi, sub presiunea emoțiilor. No, eram mai mulți strânși prin birou să-i înmânăm cadoul unei colege, fiindcă ieri a fost ziua ei. No, sub presiunea extazului (nu știu de ce eram așa de bucuros, cred că din empatie) am spus, vizavi de colega asta sensibil mai tânără decât mine:

– Leoaică tânără, iubirea, vorba lui Blaga.

– Stănescu, vrei să zici, îmi spune (zâmbind suspect) colegul cu care povesteam.

M-am umplut de baftă, iarăși. N-am insistat pe chestiuni de genul "nu țin minte numele", "eram euforic" sau mai știu eu ce. Mai bine tăceam.