Lupul și căprioara

N-am nicio gară cu C. Ne-am cunoscut în niște circumstanțe normale, aș spune, circumstanțe în care ea mă lua cu Dumneavoastră și alte de-astea, de parcă cine știe ce mare periculos aș fi eu (mi-a rămas un pic de modestie în gât). I-am spus:

– Nu mă lua cu Dumneavoastră, că nu-s așa de bătrân. Mă cheamă Robin.

S-a intimidat toată și de-abia mai putea lega două vorbe. Evident, din Dumneavoastră nu mă scotea. Să fiu sincer, mi se pare simpatică dintr-un anumit punct de vedere: se vede clar că în prezența mea se simte un pic stânjenită, cam ca o căprioară în prezența lupului cel firos. Și mă umflă râsul. Bine, nici eu nu mă feresc să-i privesc spatele cel frumos, ce nu dă semne să fi cărat ghiozdanul prea des… Cam asta îmi place la ea, felul cum dă în bâlbâială când mă vede. Și felul cum își poartă spatele…

Bine, din felul în care mă privește, sau din felul în care îmi zâmbește, dă semne clare cum că ar vrea să fie un pic mâncată. Un pic mai mult. Totuși, mi s-ar părea puțin ciudat ca în toiul acțiunii să mă ia cu Dumneavoastră sau cu domnule… Nu, nu mă pot opri din râs!

4 Comentarii

  1. momo 11 decembrie 2009 la 20:10 - Raspunde

    in toiul actiunii,,,de la Dumneavoastra se ajunge la \”puiiiii\”

    • Robin Molnar 11 decembrie 2009 la 20:46 - Raspunde

      :woohoo: Pot să te întreb tu de unde știi? :woohoo:

  2. momo 11 decembrie 2009 la 21:24 - Raspunde

    eu sunt miiiic, nu stiu nimiiiic :whistle: 😛

    lasa,,,ca nu tre sa,ti zica nimeni detalii din astea, le stii si tu B)

    • Robin Molnar 11 decembrie 2009 la 21:42 - Raspunde

      😆 Eram doar curios de unde știi, că bănuiesc că nu ți se spune Domnule… 😉 :whistle:

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.