Nu știu, e ciudat, dar s-ar putea să mor de mâna celor de la Colgate. De data asta nu m-am mai intoxicat cu pastă de dinți, așa cum ați fi tentați să credeți de data trecută ci cu ceva mult mai thriller: apă de gură.

Să vedeți cât de vițel pot să fiu și eu câteodată. Deci mă splă pe dinți, chestii. După care am zis că, deh, să mă clătesc și cu niște apă de gură, nu? Și-i dau. No, cum îmi clăteam eu gura și mă gândeam la niște chestii, nu știu cum, instinctiv, am dat să înghit.

Cerebelul, mai inteligent decât scoarța cerebrală la fazele astea, a zis că nu. Și mi-a semnalizat că-s pe o traiectorie de avarie spre 112. Și dau să scuip afară otrava. Cum să spun? De la jumătatea gâtului am tras-o afară. Pe nas, pe gură, nu contează, orice, numai să nu ajungă în stomac – a ajuns o parte, dar în afară de o arsură, alta, nu m-am ales cu nimic.

Că spuneam de nas, mi-a ieșit și pe acolo. O jumătate de oră n-am mai văzut nimic și-mi lăcrimau ochii ca la poștă. Deci clar Colgate Plax e mai tare ca spray-ul cu piper.