Memorie cu reluare
Trebuia să îmi încarc astăzi cartela de Cosmote şi m-am dus să o încarc de unde am şi luat-o (deh, puterea obişnuinţei). Şi nu mai găseam locul. Stăteam şi mă uitam ca un câine la lanţ şi nu-mi dădeam seama ce-mi scapă.
Mă învârt pe acolo, dar nu văd siglele şi reclamele. Aşa că mă învârt prin zonă. Degeaba, nu găseam. Mă şi ofticasem că, ce naiba, doar nu mă lasă memoria chiar în halul acesta, încât să am nevoie de memorie cu reluare. Cu un efort de concentrare susţinut găsesc până la urmă locul. Magazinul s-a închis şi normal că nu-l vedeam, pentru că era doar un spaţiu gol.
Deci nu m-am tâmpit de tot.
nu vreau sa fiu rautacios.
da\’ ai des revelatii din astea?:D
😆 Nu, numai când mă apucă. 😀