Nu vreau să vă mint, azi i-am dorit răul cuiva. Mă rog, nu om, ci câine, fiindcă astăzi, venind pre casă, am văzut câinele ăla tâmpit plimbându-se pe stradă, în fața unui autobuz ce venea spre el.

No, văzându-l cum se întinde pe stradă, cum se lungește rupt de lene cu autobuzul venind spre el, sufletul mi s-a umplut de bucurie, șoptindu-i:

– Vedea-te-aș în sânge lipit de radiatorul autobuzului, schelălăind cu ultimele puteri și devenind mâncare crudă pentru viermi…

Sunt un om rău.