De dimineaţă am mers la muncă, aşa, cam pe la ora 9 eram p-acolo. De pe drum mi-am luat ziarul minune, să văd şi eu, ca de obicei, care mai sunt ofertele imobiliare. Sun la 4 numere de telefon. La un număr mi-a intrat căsuţa vocală (da, sănătae şi ţie!) iar la două nu a răspuns nimeni. La al patrulea număr la care am sunat garsoniera era la mama zborurilor…

Sun la încă un număr (deja se cam epuizau variantele) şi-mi răspunde un domn, foarte amabil şi de bun simţ, după voce:

– Da, anunţul încă mai este valabil.

– Zona Farmec este lângă Piaţa Mărăşti?

– Da, este destul de aproape.

– Bun. Când pot să vin să văd garsoniera?

– Păi şi acum, dacă vă grăbiţi, că mai am trei clienţi.

– Sigur că da. Ajung într-un sfert de oră.

Ajung în zonă şi-l sun pe om. În acel moment un jandarm inspecta garsoniera şi no, a trebuit să aştept să-şi facă omul damblaua, ajungând acolo înaintea mea. Îmi vine rândul să o inspectez şi eu (şi alţii, după mine). Mă uit la bloc: ca dreq. Intru în scară: horror. Aflu etajul: ultimul. Să leşin. Intru în garsonieră: curat de să mănânci de pe jos, nu altceva.

Canapeaua (se deschide ca un pat) era aproape nouă. Mobila, deşi destul de veche, era OK, adică se ţinea bine şi nu riscam să rămân cu piese în mână. Baia, la fel, instalaţii sanitare noi, gresie şi faianţă (albă, dar deh…) chesii. No comment. Bucătăria: problem. Cam mică. Asta este. Mai slăbesc. În schimb era curată. Balconul: neinteresant, că dă la vecini.

Preţul? 500 de lei. Bine, de banii ăia proprietarul trebuie să-mi mai aducă o masă sau un birou de calculator. Şi un buton la aragaz (este ţâmburuşul metalic, plasticul nu e)! Printre alte mărunţişuri. Deja încep să mă simt mult mai bine ştiind că mă mut singur şi pot să-mi ordonez viaţa după cum vreau eu! Îmi vine să zburd.

Sper că pe Vineri îmi vor ajunge aici computerul, monitorul, sistemul audio şi reţelistica (router, cabluri) că deja tâmpesc de la atâtea căşti, pentru că în week-end aş vrea deja să mă mut acolo, moemntan fiind încă la gazdă. Trebuie să aflu de unde îmi iau o pernă, lenjerie de pat, o pilotă şi o pătură precum şi nişte ustensile de bucătărie: o oală de vreo 2 -3 litri, două căni, linguri, furculiţe, cuţit, fund de lemn şi alte asemenea mărunţişuri.

În principiu eu sutn mulţmit de unde o să stau, fiindcă garsoniera nu e pe colţ, deci nu e răcoroasă. Bine, amu să n-am surprize de genul: gândaci, babe senile şi de-astea.