Mi-e drag de tine primăvară
Inițial aveam alt articol în cap, dar l-am uitat instantaneu când am văzut-o în fața mea, da, pe ea, primăvara. Luase forma unei femei tinere, pe la vreo 23 de ani, cu părul un pic roșcat și potrivit de lung, ce-i acoperea parțial urechile de care atârnau niște cercei de un albastru aproape la fel de șters precum cel al ochilor ei veseli…
Mergeam liniștit spre muncă și mă apropiam de un chioșc de unde intenționam să-mi iau țigări și cafea Jacobs 4 în 1 sau, măcar, 3 în 1. privind înainte am văzut-o. Zâmbea. Îmi zâmbea. Și ne priveam, oarecum uimiți, de reciproca frumusețe simplă și sinceră ce, îmi place să cred, ne caracterizează. Plus că, făceam un pas spre ea, ea unul spre mine, și tot așa, iar eu, cu ultimul sfert de fărâmă de inteligență, mă gândeam:
– Faiere, nu fii mitocan și mai șterge-ți zâmbetul larg de pe față. Uită-te la ea ce drăguță e! Zici că e ruptă din "Al cincilea element" nu altceva!
După felul cum zâmbea, cred că și ea gândea la fel, despre ea. Sau, mă rog, asemănător. În fine, astăzi este o zi bună. Mi-a zâmbit cineva!
poate se astepta sa o bagi in seama, ai intristat fata…acum o sa se creada urata si neatragatoare, trebuia macar sa o saluti, sa-i urezi o zi buna…parerea mea 👿
😆 Nu, nu o să creadă asta. Era evident din felul în care mă fâstâceam ca o fată mare. 😀
o zi buna incepe cu de dimineata…
daca era dimineata?
🙂
😆 Era dimineaţă! 😆