Moment penibil
Nu știu cum mi-am adus aminte de faza asta, dar cert este că faza a fost, la momentul respectiv, unul dintre cele mai penibile momente prin care trecusem în public. Am crezut că intru în pământ de rușine.
Eram la cinematograf, pe la începutul liceului, cu niște colegi din liceu. Și nu mai știu ce film rula, dar era spre primăvară iar vremea era nasoală. Așa că am mers la film. Era ceva nașpa, de mâna a doua, oricum. Eh, și cum ne uitam noi la film, din toată "plictiseala" aia (doar erau și fete pe acolo, deci clar vedeam noi filmul) am văzut o fază. Și am început să râd.
Cum să spun? Eram singurul din toată sala care râdea. Și o făceam destul de zgomotos. Și toți se uitau lung la mine, că să mă tratez. Dar faza din film chiar era haioasă…
A, dacă aveți ceva momente penibile de povestit, nu vă sfiiți…
Meștere, dacă ăsta e un moment penibil pentru tine, ești mic copil la acest capitol 😆 (nu, nu am să dau exemple :P)
👿 Hai, nu te abține! Știu că poți! =D
eu de obicei cand se uita cineva mai atent la mine [in special un baiat] ma impiedic, intru in usi, dau cu nasu de copaci/ stalpi.
am cazut de pe scaun in prima zi de munca
si multe altele 😀
=D Adică ești timidă și te intimidezi repede? =D
Mai râdeam și eu prin cinema pe vremea lu Ceașcă la filme de alea, dar din cauza glumelor ce le făceam cu cei care eram la film =D. Și râdeam numai noi în toată sala.
=D Între timp au apărut filmele color și 3D la cinema. 👿
Anul 1 de faculta.
Pe strada pe care mergeam de la metrou la faculta era o curte unde era un caine. Un ciobanesc german urias. Care reactiona foarte bine la mine :love: Scheuna la mine, scheunam si eu la el. Si intr-o zi mi-am facut curaj si am bagat mana printre barele de la gard. Cand l-am vazut ca deschide gura mi-am zis \”Gata, raman fara mana!\” :uhh: S-a apucat sa ma linga :drunk: Mi-a incleiat mana =) Si dupa ce mi-am tras-o inapoi, mi-a intins el labuta. I-am luat-o si am scuturat-o.
Am ajuns la faculta. Aveam curs de algebra liniara. Si i-am zis zambitoare unui coleg: \”Azi am dat laba cu un cutu!\” S-a uitat la mine ciudat. Si eu n-am inteles de ce… decat dupa ce i-am zis de asta unui fost coleg de liceu care mi-a explicat ce se poate intelege. I had a truly innocent mind back then. Nu ca acum cand vad reclame la prezervative pe lazi frigorifice cu inghetata…
Tot anul 1 de faculta, la o colega inainte de un examen.
Eram mai multi si intrebase cineva ce intra in materia pentru partial pentru ca-l picase. Cartea profului era la altcineva care isi dadea cu parerea. La care am sarit eu. \”Nu, nu pana acolo. Stai ca-ti arat eu, da-mi cartea. Nu intra si capitolul ala, doar pana la [i][b]curve[/b][/i] plane!\”
Anul 3 de faculta.
O situatie similara cu cea pe care ai descris-o. La un curs care cred ca se cheama DCE (Disp si circ electronice) pentru cei care-l fac in romana. Profu\’ vorbea monoton si din cand in cand mai baga cate o gluma, dar fara sa schimbe deloc tonul vocii. Si erau al dracului de amuzante de obicei, dar era asa penibil ca eram singura care radea.
Tot anul 3.
La un lab de arhitectura calculatoarelor. Intr-o joi. Eu nu mai dormisem de duminica. M-am pus pe un scaun, profu\’ explica prost si plictisitor, am adormit. ma atinge cineva pe mana – \”Ana, lucrare…\” Pana sa ma dezmeticesc, eram pe jos cu tot cu scaun. De adormita ce eram ma asezasem pe un scaun stricat si cand am tresarit ca m-a trezit am picat cu tot cu el.
Tot in anul 3.
Lab de transmisii de date. Se desfasura in 5 etape. Etapa 1: lucrare din lab precedent. Etapa 2: ne explica el lab curent. Etapa 3: trebuia sa citim documentatia si eventual sa punem intrebari. Etapa 4: ne lua el la intrebari sa vada ca am inteles conceptele, baza teoretica. Etapa 5: trebuia sa facem efectiv lab, partea practica. Ei, eu am terminat repede lucrarea (minune la cat de mocaita is eu la scris si cat de tare tin sa impresionez si sa scriu cat mai mult). Si n-am avut de lucru si m-am apucat sa-mi fac unghiile. Asa mirosea dupa aia in lab :blush: Mai mult, in partea cu intrebarile, am pocit un cuvant cand am raspuns. La care profu\’: \”Se vede ca v-a priit oja aia…\” ooops!
Anul asta.
La un lab de php. \”Nu mergeee!\” T_T ma plang eu. Vine omu\’ langa mine, se uita pe cod, se uita in browser… \”Da\’ tu ii dai refresh?\” oooops :blush:
Nu e de-a mea, e a unui prof.
Programare web. Cam ce poze e indicat sa punem in pagini. \”Daca vindeti parfumuri puneti poze cu oameni frumosi. Daca e o pagina in care va prezentati pe voi, nu puneti poze cu oameni frumosi, puneti poze chiar cu voi\” – am ras cu lacrimi. Proasta inspiratie am avut sa ma machiez chiar in ziua aia!
=D Impresionantă colecție! =D
da. sunt foarte timida….mai ales cu oamenii noi
=) Interesant! N-aș fi crezut! =D
de ce? ce ti se pare asa de iesit din comun?
=D Nu. Din interacțiunea virtuală mi se părea că ești mai puțin timidă. =D
mediul online este una si realitatea este alta…deeeeeci…si mai este si vorba aia: aparentele inseala
=D M-am prins și eu, după lupte milenare. =D