Ieşisem la o plimbare de răcorie spirituală, pe seară. Şi ascultam nişte muzică liniştită de genul acesta, fără a mă mai obosi să bag de seamă ce se întâmplă în jur. Pur şi simplu aveam un sictir apoteotic şi no, mi se cam rupea.

Dincolo de sonorul destul de tare ce venea din căşti, în jurul meu auzeam maşini şi un câine lătrând. Cum nu am nicio gară cu treburile câineşti (deşi zodicacul chinezesc mă contrazice) nu m-am interesat ce anume aveau bestiile de împărţit.

La un moment dat numai ce simt cum ceva mă prinde de tendonul dinspre exterior al genunchiului drept. Mă uit mai bine şi, cu sictir, observ cum o potaie încerca să mă sfâşâie. Eram într-o stare de nici nu mai puteam să reacţionez, nici măcar să mă apăr. Trag piciorul câţiva centimetri, moment în care câinele cel ciumeg se sperie de mine. Scot flăcări pe nări (după principiul: "Bă, nenorocitule, ce ai cu mine? Îţi am eu treaba?") şi mă răstesc la el. Atunci câinele face câţiva paşi înapoi şi încearcă să mă mârâie, arătându-şi colţii albi.

Dacă eram într-o altă stare aşa îi dădeam nişte picioare în cap şi în coaste de nu se aduna. Sincer. Eram în legitimă apărare. Numai că aveam alte cele pe cap şi nu prea mă interesa să-l învăţ o lecţie. Aşa că m-am retras încet, moment în care bestiuţa a decis că e cazul să prindă curaj.

În câteva clipe aceasta s-a apropiat de o fetiţă, dându-mi o dilemă. Dacă o speriam ataca fata. Dacă nu, tot ataca fata, că era cea mai aproape. Numai că ghinionul bestiei a făcut ca un tip masiv, pe la vreo 40 de ani, să se ridice de pe o bancă, de lângă fetiţă, şi, cu sete, i-a dat o geacă de piele în cap, de am crezut că îi rupe coloana.

Dacă-mi luam eu o geacă din aia în cap visam frumos câteva clipe, pentru că am văzut cum şi-a luat avânt cu ea, din fundul grădinii. Şi i-am văzut şi traiectoria circulară, perpendiculară pe coloana animalului, care s-a lăsat în jos sub povara greutăţii, schelălăind şi lătrând.

Aş vrea să spun că-mi pare rău de ea, dar nu pot. Îmi plac animalele, însă acestea trebuie să ştie că nu este OK să ataci. Sper că s-a învăţat minte! Cu ocazia asta m-am învăţat şi eu minte să fiu mai cu băgare de seamă când merg pe stradă, că altfel risc vreun infarct prematur. Not.