Am ajus târziu de tot acasă, la o oră la care majoritatea oamenilor dormeau deja de câteva ore bune. M-am pus în pat să mă culc, pregătindu-mă pentru o nouă zi de muncă. Și mi-era prea cald.

Iar eu, când mi-e cald, nu pot să dorm nici cu slujbe. Așa că aștept, poate – poate mi-o veni somnul. Într-un final a venit. Și nu am dormit prea mult, fiindcă m-am trezit la ora 7, fără ceas. Pur și simplu, 20 de ani m-am trezit la ora asta, așa că acum organismul merge pe pilot automat.

Evident, nu sunt prea odihnit după patru ore și jumătate de somn. Așa că astăzi suntem în regim de avarie.