Nevoia te învață

Eh, hai că devin un pic sentimental. Acum am scos prima tură de haine din prima mea mașină de spălat (pe numele meu, adică). No, pentru că anul trecut mai mult mi-am făcut de cap, anul ăsta mă țin de lucruri serioase.

Ceea ce vreau să subliniez este că nevoia te învață:

  • nevoia de confort sporit te învață că ai nevoie să folosești tehnica modernă;
  • nevoia de a folosi tehnica modernă te învață să citești manualul.

Și așa mai departe.

Voi ce ați învățat la nevoie? Și cum ați aplicat? De exemplu, eu am învățat matematică de nevoie, nu de plăcere, spre deosebire de Ana care face integrale la cafea.

54 Comentarii

  1. joita lucian 16 februarie 2011 la 10:47 - Raspunde

    Robin, eu am invatat drept de nevoie ca m-am saturat sa ma consult cu altii si sa nu inteleg nimik…si ..sa stii ca mi-a prins bine……stiu ce tre facut cam in orice imprejurrare….ceea ce este bine….ca in ziua de aizi e bine sa fi precaut…in orice…

    • Robin Molnar 16 februarie 2011 la 10:49 - Raspunde

      😀 Păi no, este o chestie de preferință.

      • joita lucian 16 februarie 2011 la 10:52 - Raspunde

        Crede-ma ca in cazul meu a fost vorba de nevoie nu de preferinta……

  2. TNH 16 februarie 2011 la 11:08 - Raspunde

    Eu am învățat să zugrăvesc, să gletuiesc și să curăț pereții de straturile vechi de zugrăveală. Și tot de nevoie am învățat să pun gresie și să o chituiesc. Zilele trecute mi-am schimbat sifonul ăla flexibil din plastic din bucătărie (ce simplu a fost și ce îmi tremurau genunchii înainte să mă apuc de treabă…) Tot de nevoie am învățat să pictez căni, cu pensulă și vopsea, of course. Tot de nevoie mi-am făcut singură săpun, l-am testat ieri, sunt mândră de mine.
    De nevoie mi-am cusut barete suplimentare la singurele sandale albe fără brizbrizuri și cu toc mic pe care le-am găsit de cumpărat. Nu mă oboseam eu, dar îmi ieșeau picioarele din ele și mă gândeam că poate n-o fi atât de fain să umblu desculță pe asfalt. Partea proastă e că le-am uzat și nu mai pot fi purtate și mă pregătesc pentru un nou sezon de nervi prin magazine.
    Tot de nevoie am citit și manualul de la centrală, că anul trecut de Paști s-a spart un racord flexibil care ducea apa caldă la baie. Când mă gândesc cum țâșnea apa și cum închideam la robinete și apa nu se oprea, mă apucă așa o durere de inimă… Cu aceeași ocazie am demontat parchetul laminat de pe holul de lângă baie. La sfârșit, tot eu l-am montat la loc.
    Cu japoneza merge mai greu, că tot la genunchiul broaștei sunt. Cred că ar trebui să mă cheme Duncan MacLeod ca să am șanse.

    • Robin Molnar 16 februarie 2011 la 11:21 - Raspunde

      Mi-a căzut fața pe jos, la propriu. 🙂 E foarte tare!

    • Mihai Todor 16 februarie 2011 la 11:37 - Raspunde

      C’mon, tre’ sa ai si un cusur… Stai sa ghicesc: nu stii sa gatesti, nu? 😀

      • Robin Molnar 16 februarie 2011 la 12:00 - Raspunde

        =)) Haide, bre, nu crezi în perfecțiune? Dacă tu nu o vezi, nu înseamnă că nu există.

        • Mihai Todor 16 februarie 2011 la 12:12 - Raspunde

          Ba, exista, doar ca nu e bazata pe chimie organica =))

          • Robin Molnar 16 februarie 2011 la 12:12 -

            Dar pe ce e bazată? =))

      • TNH 16 februarie 2011 la 14:15 - Raspunde

        Cusururi? N-aveți voi spațiu pe server dacă încep să le-nșir.

        • Mihai Todor 16 februarie 2011 la 15:27 - Raspunde

          Da’ poti sa incepi sa bagi cateva, ca sa ne amuzam si noi :-“

          • TNH 16 februarie 2011 la 16:07 -

            Nu știu să dansez. Nici nu vreau să învăț.
            Mă lovesc de pat, de scaune, de masă, deși nu le-am schimbat locul de ani de zile. Mă împiedic pe drum drept.
            Niciodată nu știu ce vârstă am, e mai simplu să calculez de fiecare dată decât să actualizez informația în fiecare an.
            Tot timpul uit zilele de naștere dacă acestea sunt numere pare și trebuie să inventez mereu modalități de a mi le aminti, de exemplu 24 = 3 + 3*7.
            Prefer să mă zbat în chinuri decât să cer ajutor de la oameni pe care nu-i suport.
            Nu știu să înot, nici să merg cu bicicleta, nici nu vreau să învăț.
            Nu pot să mănânc sarmalele cu furculița.
            Fac ca un balaur dacă nu pot să mănânc imediat ce mă trezesc.
            Prefer să crăp de foame decât să mănânc soia.
            Nu le am deloc cu diplomația, tot timpul lovesc ca o secure. Am încercat să fiu mai soft, nu știu de ce nu îmi iese.
            Cheltui banii pe toate prostiile. Cărți, căni și farfurii nu am niciodată de ajuns.
            Nu știu să dau cu aspiratorul, de fiecare dată rămâne mizerie. Deși folosesc și peria aia încorporată în capătul furtunui, tot timpul rămân scame sau păr (ori de la mine, ori de la K-chan). Nici pietrișul de pe covoare nu este aspirat cu totul.
            Am nevoie de 2 alarme ca să mă trezesc dimineața, vecinii mă urăsc cu siguranță pentru asta.
            Nu respect niciodată rețetele când fac ceva de mâncare. Cine vrea să mănânce ca la mama acasă, să meargă la mă-sa acasă, că la mine nu-i restaurant.
            Ar mai fi, dar va trebui să vă mulțumiți cu atât.

          • Robin Molnar 16 februarie 2011 la 16:19 -

            Lasă, că astea nu-s așa de grave. 😀 Mihai, acum e rândul tău să ne spui câteva mici defecte de-ale tale. =))

          • Mihai Todor 16 februarie 2011 la 16:41 -

            Hmmm… Now that will be a loooong comment. Creca ma dau astia afara daca ma apuc sa scriu atata =))

          • Robin Molnar 16 februarie 2011 la 16:43 -

            E OK și diseară, să știi. =))

          • Mihai Todor 17 februarie 2011 la 01:22 -

            Poate într-o altă seară. Promit 😛

          • Robin Molnar 17 februarie 2011 la 08:32 -

            =)) Nu o să uit.

          • Ana 16 februarie 2011 la 16:28 -

            Si eu ma impiedic de toate. Si dupa aia topai prin casa cu piciorul in mana.
            Si imi agat manecile in clante. La un moment dat incepusem sa ma bucur ca nu mi-am mai agatat nici o maneca de ceva vreme. Mi-a trecut dupa ce m-am prins ca nici nu mi purtasem maneci lungi prin casa de ceva vreme.

            Si is dezastru in bucatarie. A fierbe un ou e chestie complicata. Am ars si apa. Adica am pus apa la fiert, am uitat de ea… pana mi-a mirosit a ars. Ibricul era deja african.
            Printre “specialitatile” pe care le-am realizat se numara:
            – cremwursti cu hartie igienica (batea vantul si mi-a daramat piramida de hartie igienica de pe cuptorul cu microunde fix in tigaia de pe plita de langa)
            – carnati cu aracet (cu ajutorul colegului racit si cu nasul infundat care a crezut ca in sticla aia e smantana; daca ma cunostea mai bine, ar fi stiut ca eu detest smantana)
            – gogosi emo 😀 adica roz si cauciucate
            – cartofi cauciucati
            – tarte partial explodate si umede si partial tari beton
            – clatite ca niste talpi de incaltari
            – supa cu detergent (facuta pentru tati, am varsat din greseala detergentul lichid in ea)
            Plus ca uneori mai uit de unele chestii de mancare pana fac par verde-albastrui

          • Robin Molnar 16 februarie 2011 la 16:35 -

            Stai să te ajut la susținerea cauzei tale: tu știi cât face e la x derivat de n+1 ori (era și un banc pe chestia asta), știi să faci transformate Laplace și Fourier, poți scrie funcții care să convertească orice rețetă (text) în hex, binar, octal și știi sigur cum se declară funcțiile sau constantele în Java și în alte limbaje de programare. Dar dintr-un motiv obscur, pur și simplu fierberea unui ou este un proces prea complicat. Sigur, știi să calculezi câtă energie absoarbe apa în timpul ăsta… =))

            Priceless.

            P.S. Treaba asta se întâmplă pentru că nu te interesează chestiile alea. Ori tu fără pasiune nu faci nimic. Este?

          • Ana 17 februarie 2011 la 14:42 -

            E in felul urmator: eu nu ajung sa fac ceva de bagat pe gat decat in urmatoarele situatii:
            1. am musafiri (grrr! si mrrrrr!) si trebuie sa le fac ceva sa nu-mi sara in cap ca ei crapa de foame/ sete – asta poate fi la orice ora, de obicei mai mult ziua, ca nu toti is vampiri ca mine
            2. mi-e rau sau e una din perioadele alea in care am chef de ciocolata calda, ciocolata calda, ciocolata calda… in situatia asta, e vorba strict de incalzit lichide pentru ceai/ ciocolata calda; si logic ca nu prea am eu rabdare sa stau langa ibric, exceptand situatia in care trebuie sa fac asta (ciocolata calda de tip fulgi care trebuie adaugati treptat-treptat sau ciocolata calda de tip acadea pe bat cu care trebuie sa amestec pana se topeste in lapte)
            3. is singura, am ceva care nu poate fi consumat asa cum e; cum nu folosesc frigiderul, e clar ca a fost ceva cumparat recent; eu is lenesa la capitolul asta, asa ca imi ia mult pana sa ma hotarasc sa imi misc hoitul sa iau ceva => gatitul in cazul asta se intampla tarziu (nu mai devreme de dupa-amiaza, de multe ori si dupa miezul noptii); de cele mai multe ori decurge fara prea mari probleme, pentru ca e vorba doar de o bucata de peste bagata la microunde si lasata cateva minute, iar cand termina, se pune cuptorul ala pe un tiuit asa de enervant de nu poti sa nu lasi dracului orice ca sa te duci sa deschizi usa sa-l faci sa taca; ocazional, se intampla sa las pestele ala cam mult inauntru si incepe sa explodeze; nu se intampla chiar asa des; cu fiertul de oua… se intampla cam asa: mereu le las prea mult 🙁 cel mai trist e ca mie imi place galbenusul moale si nu prea reusesc sa le scot asa 🙁 se mai intampla sa imi tune sa fac ceva dulce, dar nu-mi iese niciodata, is mai mult decat nepriceputa…

          • Robin Molnar 17 februarie 2011 la 14:50 -

            Oh, dar și eu fierb ouăle până le ia naiba. =))

          • Mihai Todor 16 februarie 2011 la 16:39 -

            24 = 3 + 3*7 – Cu asta m-ai dat pe spate =)) Efectiv, no comment :))
            Prefer să mă zbat în chinuri decât să cer ajutor de la oameni pe care nu-i suport. – Complet de acord. Se numeste mandrie 🙂
            Prefer să crăp de foame decât să mănânc soia. – Subscriu! 😀
            Am nevoie de 2 alarme ca să mă trezesc dimineața, vecinii mă urăsc cu siguranță pentru asta. – La mine urla Rock FM vreo ora pana sa ma trezesc. Norocu’ vecinilor ca mi-i lene sa imi iau un set de boxe mare si sa pun alarma din playlist-ul de pe calculator 😀
            Nu respect niciodată rețetele când fac ceva de mâncare. Cine vrea să mănânce ca la mama acasă, să meargă la mă-sa acasă, că la mine nu-i restaurant. – Complet de acord. Cine vrea altceva, n-are decat sa isi faca sau sa comande 😛

          • Robin Molnar 16 februarie 2011 la 16:41 -

            Preferabil să comande. =))

        • Robin Molnar 16 februarie 2011 la 15:44 - Raspunde

          Nu, n-avem. Dar mai cumpărăm dacă e musai. 😀

          P.S. Citisem cursuri (de geltuit, șlefuit, zugrăvit). Cusururile nu le știu.

    • joita lucian 16 februarie 2011 la 12:52 - Raspunde

      Robin hai sa ne bagam invatacei la thn….nu vom mai dce grija zilei de maine..daca nu e una merge alta…..eu mi-am facut holurile …care erau varza singur de pe you tube am invatat:)……

      • Robin Molnar 16 februarie 2011 la 13:22 - Raspunde

        😀 Da, este o soluție și asta. Pe cuvânt de nu. Mai trebuie făcută și mobilă și facem SRL.

        • joita lucian 16 februarie 2011 la 15:39 - Raspunde

          Tre sa te faci frate cu Dracu ca sa treci puntea…..

          • Robin Molnar 16 februarie 2011 la 15:57 -

            Depinde de cine e dracul respectiv. 😀

  3. joita lucian 16 februarie 2011 la 12:54 - Raspunde

    Daca eram femei il luam:)….ma tenteaza si ca barbat la cate stie,….ca o femeie de Doamne ajuta rau greu gasesti….=))

  4. @lin@ 16 februarie 2011 la 13:50 - Raspunde

    De nevoie am invatat ca nu pot sa cer mereu la mama sa faca lucruri in locul meu.
    Si uite asa, tot de nevoie, am invatat sa ”tin in picioare” o casa.
    Saru’ mana mama.

  5. @lin@ 16 februarie 2011 la 13:52 - Raspunde

    L.E. de fapt nu nevoia m.a invatat ci cheful de a pleca de acasa la 19 ani (ca cica e cool sa stai singura =)))

    • Robin Molnar 16 februarie 2011 la 15:40 - Raspunde

      Dacă bărbații la 19 ani ar fi teoretic apți de armată, cred că e firesc ca la 19 ani o fată să fie aptă să țină o casă. Greșesc?

  6. Ana 16 februarie 2011 la 13:59 - Raspunde

    – bandajat tevi sparte
    – razuit vopsea de pe pereti
    – desfacut/ montat la loc tevi
    – reparat cuptoare cu microunde; ma rog e un fel de a zice, lucrurile s-au petrecut de fapt in felul urmator: 1 primul cuptor: nu mai functiona; l-am desfacut partial pana cand degetele mele au dat intr-o margine foarte ascutita si era sa raman fara ele; draci, am lasat totul balta si cuptorul asa facut bucati cum era; dupa cateva zile am zis hai sa continui cu facutu’ bucatele, macar sa ma razbun; m-am uitat la el facut bucati, am ridicat din umeri ca n-am vazut nimic in neregula; dupa ce l-am asamblat la loc am ramas cu 2 (sau 3? nu mai tin minte, era in 2005 asta) surubele in plus; cuptorul a functionat dupa; 2 al doilea cuptor: nu mai functiona de jumatate de an deja, asa ca am pornit tot de la oricum nu am ce sa mai stric; am vrut sa-l fac bucati… mi-am dat seama ca n-am surubelnita de care-mi trebuie; asa ca am mai asteptat cateva saptamani dupa surubelnita; l-am facut bucati, m-am holbat la el, m-am scarpinat in cap, am ridicat din umeri, l-am asamblat la loc; deci am facut un drac; macar nu mi-au mai ramas piese dupa; nu stiu ce mi-a tunat sa-l bag in priza sa-l testez… functiona????? wtf????
    – dat gauri in pereti (consecinta de cealalta parte a peretelui 😀 )
    – mutat pat, birou (avand in vedere ca am pat mare, 22ox12o si birou de vreo 4mp, iar eu is la categoria 40 si ceva de kilograme si 164cm, e o realizare)
    – dat cu glet
    – dat cu lavabila
    – schimbat ulei la masina

    • Mihai Todor 16 februarie 2011 la 15:26 - Raspunde

      De obicei e suficient sa demontezi / montezi la loc electrocasnicele care au componente mobile, daca vrei sa le repari. Problema se ezolrva in 90% din cazuri 🙂

      • Robin Molnar 16 februarie 2011 la 15:55 - Raspunde

        Pot să confirm la computere. 😀 Pentru că de obicei se mai oxidează niște contacte.

        • Ana 16 februarie 2011 la 16:16 - Raspunde

          Asta imi aduce aminte de o intamplare de acum multi ani.

          Fac bucati-bucatele tastatura (wireless), iau tot ce era de plastic in baie si ma apuc sa frec bine sub jet de apa. Las o zi-doua la uscat in bucatarie, unde e mereu cald bine multumita gazului care arde aproape non-stop cat is acasa (OSK sucks huge donkey dicks, btw). O fac la loc, nu functioneaza. Sun un prieten, ma miorlai la telefon ca nu-mi merge tastatura dupa ce am spalat-o (logic ca nu si circuitele). Statea aproape, asa ca a ajuns repede la mine se uita la tastatura – “Ma, pare totul in regula…” O desface – “Ma, n-ai gresit nimic… asta aduce a operatie reusita, da’ pacientu’ ii mort” O face iar o bucata, n-are nici pe dracu…

          Nu stiu cum, dar doar atunci am patit asta. Operatiunea o mai efectuasem si inainte, am mai efectuat-o si dupa. Da’ aia a fost singura data cand mi-a facut figuri…

          • Robin Molnar 16 februarie 2011 la 16:19 -

            Știu ce avea: nu vroia să meargă. =))

    • Robin Molnar 16 februarie 2011 la 15:42 - Raspunde

      Fetelor, văd că voi le aveți cu partea de amenajări interioare, spre deosebire de noi, bărbații. Wtf? =))

      • Ana 16 februarie 2011 la 16:02 - Raspunde

        Na, eu am fost “baietelul lu’ tati” 🙂
        In capul lui (nu va imaginati cat de la propriu era asta cand eram mai mica 😀 ) cand repara ceasuri, punea gresie, faianta, lambriuri, facea dulapuri, dadea gauri, suda, schimba uleiul la masina, schimba rotile, testa franele, etc.
        Si na, logic ca ma agitam mereu sa ma lase si pe mine 🙂

  7. Ana 16 februarie 2011 la 14:06 - Raspunde

    Pi Es (stiu ca citit legat duce cu gandul la asa ceva)
    Io nu beau cafea 😛 De fapt nu mai beau de cand am intrat la gradinita. Cand eram micuta de tot imi mai dadeau ai mei sau mamaia si tataia, da’ dupa aia m-am lasat de tot. Si pe vremea aia n-auzisem de integrale de nici un soi.
    Io is cu ciocolata calda. In ultima vreme cu din aia care vine in stare solida (fie sub forma de fulgi, in genul Dolfin sau Hotel Chocolat, fie sub forma de acadea de cioco pe un bat, in genul Choc-o-lait sau ChauColat) si trebuie topita in lapte pe foc.

    • joita lucian 16 februarie 2011 la 15:42 - Raspunde

      Ana esti singura?…ca la cate stii te iau eu daca nu e-a luat nimeni inca=))

      • Ana 16 februarie 2011 la 15:56 - Raspunde

        Daca-si doreste cineva sa ma ia, ii crap capul. Baros am. 😀

        • Robin Molnar 16 februarie 2011 la 15:58 - Raspunde

          După cum ar spune frate-mio Rolly (după o compunere de clasa a patra): Ana este blândă ca zmeii. =))

        • joita lucian 16 februarie 2011 la 16:00 - Raspunde

          Ana tre sa recunosc cami plac chsetiile mai salbatice dar cu barosu n-am incercat pana acum…ai calificare si la baros??=)) ca macar sa o fac cu o “barosanca ” calificata:))

      • Robin Molnar 16 februarie 2011 la 15:57 - Raspunde

        Luci, Corina ce mai face? =))

        • joita lucian 16 februarie 2011 la 15:58 - Raspunde

          Stt…e la munca…..ce stie e ca-mi fac de ca pe aici …si daca e ceva dau vina pe tine spun ca tu ai fost instigatoru….

          • Robin Molnar 16 februarie 2011 la 16:00 -

            =)) Și unde ziceai că lucrează (mai nou)? Că mi-e lene să caut în comentariile mai vechi. 😀 Glumesc, eu nu-i zic nimic.

          • joita lucian 16 februarie 2011 la 16:06 -

            este jurista la Media pro ….cel putin asa stiu eu ca ultma cu care am fost era traducatoare…..si chiar “traducatoare” era numai ca in slujba sri-ului:))…ma rog am aflat dupa investigatii amanuntite….:)

          • Robin Molnar 16 februarie 2011 la 16:18 -

            E bun așa. Și cum ai aflat, te-ai trezit într-o dimineață legat cu cătușe de calorifer, după ce i-ai sforăit în urechi toată noaptea? =))

    • Robin Molnar 16 februarie 2011 la 15:44 - Raspunde

      =)) Da, la cafea caldă de dimineață am vrut să zic.

      P.S. Ce foame mi s-a făcut de la poza aia.

  8. TNH 17 februarie 2011 la 15:54 - Raspunde

    Pfuai, nici nu știți ce am uitat să vă spun că am mai învățat de nevoie: limba RUSĂ, pe care am și uitat-o în ultima zi de școală, #$%^ că doar nu era să repet clasa a 6-a până o scoteau din programă.

    • Robin Molnar 17 februarie 2011 la 16:06 - Raspunde

      Dacă nu mai știi rusă înseamnă că ești 100% româncă. =))

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.