Sau, mai pe englezește, la team building, Vineri, când știu că mi-ați dus dorul. Eh, țin de pe acum să vă spun că a fost fain, cu o varietate mare de activități plăcut de executat în echipă. Sincer, a fost mult mai fain decât ne-am fi putu imagina.

Adică noi ne-am fi așteptat să fie un fel de șezătoare de dimensiuni mari, un fel de băută organizată. Dar ce-a ieșit… No, eu am fost în echipa albastră (din totalul de 8 opt echipe). La prima probă o jumătate de echipă s-a jucat fotbal cu minge din aia mare. Evident, cum fotbalul și cu mine suntem paraleli, am jucat petanque, un joc cu bile metalice. Asta la prima probă, desigur.

La cea de-a doua probă ne-am jucat de-a pânza de păianjen, unde nu se permitea ca doi oameni să treacă prin același ochi de-al pânzei. Nu vă puteți imagina cum colegii m-au ridicat pe burtă cu mâinile înainte să trec printr-o gaură pe la vreun metru și jumătate înălțime, cum m-am lăsat în spatele unui singur om ce trebuia să stea cumva încovoiat și cum n-aveam voie să atingem pânza…

La cea de-a treia probă a trebuit să sărim pârleazul, adică să ne ținem toți de până și să sărim, pe rând, peste o sfoară aflată deasupra buricului. Ne-a ieșit. Ba chiar a fost haios, că trebuia să sari cu schemă, făcând foarfeca în aer.

Bine, iarăși mi-a plăcut mult și la paintabll la țintă (o jumătate de echipă juca paintabll normal), fiindcă am nimerit toate țintele și ne-a ieșit scor bun. Ba, chiar, fetele s-au descurcat incredibil de bine, nimerind și ele toate țintele, mai bine decât ăia de se ocupau de paintball.

După aceea a trebuit să plimbăm o minge ce stătea într-un inel din sfoară, inel legat cu mai multe sfori, peste un pârâu și pe două dâmburi. Din păcate nu ne-a ieșit și ne-am înecat la mal.

Apoi ne-am distrat iarăși, la a șasea probă, numită și mersul omizii. 12 oameni am reușit să mergem pe iarbă fără să folosim niciun picior. Bine, am obosit un pic la faza asta, că eram cam încovoiați, cu picioarele în brațele aceluia din față, primii doi fiind față în față.

No, așa rupți în gură, cum eram, am mers să tragem și cu arcul. M-am descurcat onorabil, zic eu, întrucât am nimerit ținta. Sincer, a fost interesant, mă așteptam să mă fac de cacao la fel cum mă așteptam să mă fac de cacao și la paintball.

Ultima probă, cea de dinainte de pauză, a fost cea mai puțin interesantă, fiindcă era de logică. Cum ne-am pus pe citit din "nuvela" Tuborg încă de la proba cu arcul, cheful de logică ne-a venit mai greu.

No, după pauza de prânz a venit o probă suplimentară: cea în care trebuia să facem niște machete cu noul sediu pe care ni l-am dori. Priveliștea era cruntă: 100 de oameni munceau de zor să lipească, să taie, să coloreze, să facă și să dreagă. A fost fain.

Deși echipa noastră a luat locul al doilea, ne-am distrat pe cinste, seara încheindu-se cu un scurt karaoke.