Nu cred că sunt un ciudat. Nu cred că sunt un idiot lipsit de maniere, sau un cretin imatur ce nu înțelege lumea din jurul său.

Nu cred că fac răutăți gratuite, deși uneori mă comport ca un idiot notoriu. Nu cred că mă comport ca un cretin lipsit de emoții și trăiri cognitive, nu cred că iau oamenii de sus pe nedrept, nu cred că exagerez când îi tratez pe toți cei cu care interacționez ca pe egalii mei ceea ce, între noi fie spus, pe unii ar trebui să îi flateze.

Nu cred că-i fac de rușine pe oamenii din jurul meu, nu cred că oamenilor din jurul meu le e rușine cu mine, nu cred că sunt dezgustător sau adorabil, nu cred că aparțin niciunei posibile extreme, nu cred că vorbesc prostii sau că mintea îmi joacă feste.

Dar, când mi se fac gratuități neplăcute, cred și eu că mă supăr.