Nu-i așa că am o problemă?
S-ar spune că am o problemă. Prietenii știu că am mai multe probleme. Irelevant. Întrucât omul are parțial dreptate, cred că este cazul să-i răspund, dacă tot o frec aiurea printr-o gară la limita imposibilului. Așadar, întrucât îmi respect și-mi iubesc cititorii, în special cei care-mi scriu romane (nu, nu e mișto, înseamnă că-și alocă din timpul lor câteva minute să-mi transmită un gând, o idee, o opinie), țin să lămuresc și părerea mea, punctual.
Așadar:
1. Da, trenul ăla este foarte vechi și foarte uzat. Și e normal să arate nașpa. De acord, ar fi trebuit casat. Numai că nu sunt bani. Și nu sunt bani pentru că suntem cu toții descurcăreți și nu ne luăm bilet.
2. Dacă a trebuit să suporte mai multe kilograme decât era proiectată să suporte, a cui e vina? Din câte știu eu, există niște standarde în domeniu. O fi de vină standardele, sau cei care-și pun bagajele pe banchete? Or, acolo este locul lor?
3. Da, sunt de acord, trenul este foarte jegos. Mă rog, personalul acela. De acord, îmi venea să-mi trec mâinile prin acid ca să le dezinfectez. Cine e de vină? Evident, dezinteresatele de femei de serviciu. Pentru că se consideră mult mai bune decât jobul pe care-l au și, ca atare, nu-și dau interesul. Extrapolând, îmi permit să fiu atât de jegos încât să spun că asta este o boală balcanică. O epidemie. Suntem mult mai buni decât șansele pe care le avem, nu-i așa?
4. În orice organizație de mari dimensiuni, cu un grad mare de nemulțumire a salariaților, există o serie de elemente care sabotează voit (într-o formă de răzbunare personală) activitatea companiei. Se poate să fie și la CFR, nu zic nu. Dar sunt cazuri răzlețe, pe pentru că acolo este minima responsabilitate față de viața pasagerilor. Dacă tu, ca angajat, ai semnat că roata X este bună, și roata aia cedează în mers, ești pasibil de pușcărie. Multă. Sunt și altfel de angajați care-și bagă picioarele? Cu siguranță. De ce? Unii, majoritatea, pe bună dreptate, n-au banii necesari unui trai minim. Pentru că nu sunt încasări. La fel cum o familie nu poate trăi fără bani, nici CFR nu poate oferi servicii decente dacă n-are bani. Și n-are bani dacă n-are încasări, neavând încasări, calitatea serviciilor scade. Scad și încasările. Este o spirală a apocalipsei, dac vrei. Fără banii de la buget, CFR ar crăpa în câteva luni. Acum, când au început să-și revină, când au început să modernizeze vagoane.
5. Sunt român. OK, mă cheamă Molnar. Corect. Asta îmi oferă avantajul și dreptul de a vorbi și din punctul de vedere al unui ungur. Nu văd relevanța, câtă vreme sunt român și respir românește. Da, mai fac greșeli, mai ales când nu sunt la birou și, ca atare, sunt concentrat, cu un ochi pe ecran și cu altul pe bagaje. Da, fac greșeli. Nu sunt infailibil. Aș vrea să fiu, nimeni nu este. De fapt, dea-lungul timpului am observat că am făcut multe greșeli gramaticale, unele chiar banale. Încerc să cresc, să evoluez, să învăț. Și este un proces continuu, care va dura încă mulți ani de acum încolo. Câtă vreme păstrez o rată de sub o greșeală la o mie de reguli gramaticale folosite, cred că este acceptabil. Prea puțini sunt academicienii care reușesc chiar și performanța aceasta.
6. Am devenit mai moale? Probabil, nu știu. Știu, însă, că sunt cam obosit. Pentru că, de exemplu, următoarea mea fereastră de odihnă corespunzătoare, va fi în Iunie. Asta, din prima jumătate a lunii mai. Nu, nu încerc să-mi fac apologia, dar cred că este necesar să exprim care este starea factorilor care îmi influențează performanța. Plus că, să admitem și asta, nu poți să fii mereu 100% din ceea ce-ți dorești. Uneori ai mai multe pe cap, mult prea multe, și nu ai cum, indiferent de cine ești și cât poți.
Or, momentan, nu pot să fiu incisiv. Nu pot pentru că trebuie să iau o pauză de la duritatea rece ce mă caracterizează atunci când judec lumea asta (și pe mine) prin prisma mea. Aș vrea să vă pot mulțumi pe toți. Simt și eu că pot mai mult, dar momentan fac 100% din câtă energie și imaginație am. Oricum, îmi pare sincer rău dacă v-am dezamăgit.
Lasa un raspuns