O fază cam dubioasă (2)
În weekend, la un supermarket, am avut un sentiment dubios și, din senin, m-am întrebat cum i-ar sta unei colege dacă s-ar gândi să se vopsească blondă, în nuanța aceea în care erau fotbaliștii noștri la campionatele mondiale din 1996 sau 2000, că nu mai rețin când s-au vopsit.
Luni sau marți am văzut-o. Vă spun, m-am înfricoșat tot la gândul că o persoană la care nu mă gândesc de obicei îmi apare în minte așa cum avea să-mi apară în fața ochilor și în realitate și mi se părea suprarealist faptul că s-a vopsit șatenă. Rămăsesem întrucâtva împietrit sperând că, de fapt, n-am nimic și ea s-a vopsit dinainte, doar că nu observasem eu.
Dar aseară, plecând de la lucru la lansarea Versez, m-am întâlnit cu ea la lift. Și am întrebat-o când s-a vopsit, povestindu-i faza. Pe cuvânt că m-am înfricoșat, nu așa. Oare ceea ce am eu se tratează?
Fotbaliştii noştri nu erau şateni, erau blonzi (cred că au folosit câteva kile de antioxidant, haha!), ar fi fost fain să-i vedem pe scaune cu vopseaua în păr, mai ales că oricum joacă fotbal ca nişte domnişoare.
Nu pot să cred cât de rea ai fost! =)) Ahahahahaha.
Mai bine ramai la faza cu tariful.
Ce tarif?
Tariful din „o faza dubioasa 1”. E o intrebare mai pamanteasca, concreta decat asta din 2, la care nimeni nu iti poate raspunde.
Da, just. Trebuia să mă fac filozof.
Cu siguranta ce ai tu nu se trateaza…si nu ma refer strict la speta:))
=)) De când doreai tu să-mi spui chestia asta și n-am scris nimic unde să se potrivească! Fii sincer. =))