O poveste cu multe bad-uri

Era o vreme când hard diskurile cu capacități de 2,6 GB erau ultimul răcnet (pfuai ce bătrân sunt). Noi aveam, fiind săraci, un computer AMD K6 la 233 MHz (sau ceva de genul ăsta) cu un hard disk de 850 de MB, de la un Pentium I, și un alt computer  486 cu un hard disk de 329 MB.

No, și mă duc eu la un profesor de informatică, de la liceul lui frate-mio geamăn, să văd ce piese mai are, că noi cam aveam nevoie, având două computere. Eh, și să nu vă spun că la profesorul ăla am găsit un hard disk:

– Ce aveți acolo?

– Păi am un hard disk cu multe bad-uri.

– Și, se mărită?

– Da, normal. Uite, cer 200,000 pe el (cam cât 32 MB de RAM, de vreo 10 ori mai ieftin decât unul nou), dar nu pot să-ți ofer nicio garanție că o să te țină. Uite cum facem, dacă crapă într-o lună, îți dau banii înapoi, sau piese.

– Dar n-am decât 100,000 de lei la mine (îmi trebuia o placă de rețea SMC, că ăla era standard în rețeaua noastră).

– Păi mi-i dai pe ăia acum, și restul peste vreo o săptămână.

– Sigur, așa facem.

No, am luat hard diskul, era un Quantum Fireball sau un Seagate Baracuda, dacă nu mă înșel. Am demontat hard diskul din 486, l-am montat pe ăsta, am boot-at de pe un floppy disk (pe vremea aia nu erau memory stick-uri pe USB) și am pornit scanarea și repararea hard disk-ului, cu scandisk.exe c: -a (autorepair) și încă vreo doi parametri.

Asta era Duminică seara. Noi l-am lăsat pornit computerul ăla 486 și nu-l foloseam, aveam nevoie să repare hard disk-ul ăla de 2,6 GB pe care să-l punem în sistemul lui frate-mio, că era mai performant, iar noi luam, prin rotație, hard disk-ul de 850 de MB, păstrându-l și pe cel de 329 de MB.

Marți după masa s-a uitat frate-mio Rolly la progres. Scanarea găsise doar 3 MB de bad-uri, noi știam că sunt cam 14 MB, deci ne cam impacientam. Așa că frate-mio a oprit scanarea și i-a dat să repare hard disk-ul cu Norton Disk Doctor. Făcuse el un test de viteză (benchmark) și a văzut că scandisk stătea cam un minut și jumătate la un sector stricat (bad), în timp ce NDD stătea doar puțin sub un minut, deci semnificativ mai repede. L-am lăsat iarăși să scaneze în continuare.

Sâmbătă seara pe la ora 20, țin minte și acum, am pornit monitorul de la 486. Scanarea se terminase. Hard disk-ul avea 13,8 MB de bad-uri, în două zone de pe hard disk. Una era la 14%, deci spre extremitatea primului platan, iar o alta pe la 83%, deci pe la finalul penultimului platan sau la începutul ultimului.

No, ideea e că am luat un hard disk defect, l-am pus la reparat și, după mai bine de o săptămână deja îl puteam folosi. Și știți care-i culmea, după aceea am aflat, hard diskul respectiv a fost scăpat pe jos de la o mare înălțime. După primele săptămâni, când hard diskul trebuia reparat non – stop fiindcă încă făcea bad-uri (s-a oprit la 14,3 MB), n-am mai avut treabă cu el. Mergea perfect, ca nou.

Uneori se merită să ai răbdare.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.